PARLEZ-VOUS ROUMAIN?


Mi-s, în ‘98, în premieră pentru mine, în Ungaria vecină și prietenă,la Szeged,
“De din vale de Szeged,
 Dau să plec, dau să mai șed.”
Bre, zic, ia să vedem noi cum e cu  “nem tudom románul” pe la băștinași. Nu prea rău, cinstite cetitoriule, că la Metro, acolo, dădeau anunțurile și pre limba cu mujdei.
Și… mă duc la un chioșc să cumpăr o vedere. Și timbre, de România.
- Aveți oz tímbreket, oz védereket?
- Îhî.
- Romániának jól van? E bune pentru Ro?
- Igen, ighen, zice doamna vânzătoare.
Îu, zic, e prea simplu, prea de la țară. Și, cum poșta era chiar vizavi, “az viz a viz”, zic, ia să ne asigurăm că nu punem degeaba misiva la cutie. Booon, intru la poștă.

Acolo erau mai multe ghișee: pentru scrisori, pentru mandate poștale, pentru colete, pentru unguri, pentru secui, pentru ceangăi, pentru machidoni… care-ai băgat țânțarii aici, vere? Pe unu’ dintre ele scria “english”, pe altul “français”, dar la ăsta nu era nimeni. Cum să zic eu ce vreau? cu “yes” sau cu “oui”, mămăligă-n cui? Aș fi putut întreba și în kürtöș, sau cu degetele, da’ pierdeam distracția.
Vine o duducă, Piroșka, la geamu’ cu franceji.
- Bonjour, mademoiselle, je voudrais…
- Ă… wait, please, zice Ildiko.
Și pleacă. Să vezi că s-a ginit că sunt român și mă lasă să aștept ca bolovanu’.
De unde, nene!? S-a dus la unu, la alt ghișeu, și… șu-șu-șu, Bölöni, pálinka, Attila, páprika, și, cât ai zice Hódmezövásárhely sau, de ce nu, “Uriașul Periferigerilerimini”, vine un Zoltán la “frónțioul”, la raionul de Camembert.
- Oui, bonjour.
Ups, zic, oupse. Cum dreacu’ le zice la timbre!? Că-mi venea în minte numai “stamps”, pe englezește.
- Meosieo Ghiuri, zic, astea e bune “pour Roumanie”?
- E bune, bre, oui, răspunde Jolt.
- Mă, tu ești sigur?
-Soit que ma mère meure, să moară que é, zice Ondraș.
Vere, îl pun la testul suprem, la poligraf:
- Hai, zi zău cu limba scoasă!
Il n’a pas voulu nation, n-a vrut neam. Impardonabil, tu, fată, așa comportament. Mno, a ajuns vederea cu pricina.

Acțiunea sare taman în Belgia, prin 2008, țara cu bancul cu valonii și flamanzii la oaste, primii francofoni, ultimii olandezofoni. Vine căpitanul:
- Attention, Achtung!
Vin soldații, tropa-trop, alinierea…
- Le, la, l’, les valons în stânga!
- Oui, șef.
- Der, die, das, die Flamanden în dreapta!
- Jawohl, tataie.
Lipa-lipa, se împart aborigenii și… rămâne un grup de bruneți în mijloc:
- Și noi… belgienii!?

La ăștia, treaba e limpede: regiunile sunt clar delimitate, flamanzii în nord-vest, valonii în sud-est, fiecare cu aia mă-sii, die Pisden die Măssen că au și vreo 1% nemți… Franțujii, mai cojonoși, nu vor să învețe olandeza, olandezii știu, dar nu vor să vorbească ca Pif. La aeroport, tren sau metrou, anunțurile începeau în serafica, șturlubatica olandeză de joagăr, de sună a arăbește, apoi continuau în engleză, franceză și germană. Ei, dar stai să vezi, nenică, ciudățenie. Capitala, Bruxelles, și zona din jur sunt în partea flamandă, dar populația este majoritar francofonă. Acușica, asta se numește că este o exclavă a valonilor la flamanzi.Ă? Exclavă? Ca Isaura din Șáu Páulu?
Dat dreacu’ Tefu câte știe el.

Și, mă gândesc eu, minunându-mă de frumusețea de clădiri din Grand Place, de parcă ar fi din turtă dulce, ce-ar fi să-l întreb ceva, pe limba lui Asterix, pe vreun flămând d’ăsta. Hm, păreau toți sătui…
De unde să găsesc unu? Ă? Ce, taică, că sunt toți arieni, decolorați și blonzi, îi vezi de la o poștă, oricare în afară de aia din Szeged. Aleg un albinos, pe van Dijkiseanu, și mă duc la el cu textul cu telefonul:
- Allô… N’zanfán?
- ...
Ce N’zanfan, că nu arăta a congolez.
- Allô, musiu?
Ăsta, nebronzatu’, van der Bergenbier, nimic, tăcea mâlc, leo mâlcu.
- Carrefour, șu à la crem, Olcit, bul dă nej…
Bruuum, vruuum… domnul van Ghelie scoate lupa, scoate radarul, scoate și GPS-ul, bașca periscopul, stroboscopul și stetoscopul, mă amușinează, mă examinează…
- Puls?
- Este.
- Feși?
- Ja, ja.
- Catgut?
- Așișderea.
- Baltag?
Bre, să mă taie van Gogu cu privirea, să mă ciopârțească, să mă tranșeze, să mă ferfenițeze, să mă asezoneze, să mă fezandeze, nu alta.
Noroc că a venit rezultatul la EKG:
- E ghiaur!
- Sigur nu-i franțuz?
- Nein, Herr van der Fleoșcăn.
Nu zici că i s-a luminat fața!? Din încruntat a trecut la smiley.
- Allô? Oui, oui.

Da’ asta e nimic. Stai să vezi drăcie în Elveția, prin ‘99.
La ăștia e și mai interesant: mergi, mergi, mergi, peste munți și peste văi, de te plictisești și… numa’ nemți. 60% din populație. Și, la un moment dat, când cobori dealu’, dai de văile cu francezi. 30%. Și iar mergi, mergi, mergi, și dai de italieni. 10%.
Bre, nu zici că în sud-est, printre văile cu nemți, sunt și vreo două-trei cu… romanși, ladini, plm, reto-romani ! 1%. Unu. Ăștia boscorodesc un fel de italiano-română. Și îs a 4-a limbă oficială în Elveția din 1996. Probabil, zic și eu, îi protejează, ca pe pelicani.
Stați așaaa, că nu e gata fata! Avem una și mai tare, ia gogoașa, neamule! Ce langoașă, că e pe bune, de cazi pe spate, incredibilă! P’acolo, la agatârșii ăștia latini, sunt și vreo 2-3 sate cu… gepizi, nene!
Slavi!
Treșcătă, pleșcătă, cei mai vestici, neam cu slovenii, bag seamă. Îți dai seama cum e asta!? Ești o minoritate locală mititică, de 0,0%, rătăcită în alta, la fel de bengoasă.

Revenons à nos moutons.
Ei, maică, și cum vorbesc ei când trec dealu’ de colo colo?
În engleză.
Eram la aeroport, în nord, în zona nemțească, la Mulhouse, și, atenție mare, e comun… franco-elvețian, de fapt (aflai asta de curând), este în… Franța! Dar, doar la 3 km de Basel.
Cum ieșeai de la control, o luai cătiiinel cu trăiștile de rafie spre dreapta, spre Franța, sau coteai ușuuurel  cu papornița spre stânga, spre Elveția.
Mno, zic, ia să vedem noi cum se înțeleg dacii cu geții p’aci. Sau gepizii cu agatârșii, tot un drac. Că Franța aia de nord-vest este Alsacia sau Lorena, are și Franța șase sași în șase saci.

Bref, intru la chioșc să iau o căfea.
- Mademoiselle, moa…
- Ich verstehe nicht franzözisch, răspunde duduca Hildegard, de după gard, asta… tejghea, adicătelea, canci Baudelaire.
- S’il vous plaît…
- Bre, mă leși… zice mamzel Katharina, ciuciu franțuzește.
- D’Artagnan, Dacia Sandero, Coco Chanel…
- Mă, surdule! (der Surde, parcă), continuă duduia Franziska, nexam français.
He, he, eram pregătit, maică.
“Eu d’aci, de la Mulhouse,
 Nu vreau ca să plec mofluz!
Și unde nu arunc cu buzduganul:
- Rumänisch?
Bre, nu zici că văzui o minune cu ochii mei…
- Oui, monsieur, îngaimă Brunhilda.

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Exclav%C4%83

Comments

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

ȚÍKLA

GAUDEAMUS. 2. Intermezzo cu bască