CU TRENUL LA CLASA ZERO

POVESTE CU COPY+PASTE


U-uuu, ciu-ciu-ciu…

2000 și ceva, în zilele noastre.
Pitic atomic, de vreo 4-5 ani, firav, slăbuuuț și tuns aproape chilug.

Se sucește…
- Tati, eu am mai fost cu trenu’?
- Nu.
- În veci?
- Nu.
- Nici în veci!?

Se-nvârtește…
- Tati, ce-s alea?
- Păsări.
- Nu-s păsări, sunt rândunici.

Se mai frichinește…
- Cât mai avem?
- O oră.
- O oară, nu o oră.

Se ridică-n genunchi…
- Aici e gară?
- Da.
- Da’ unde’s oamenii?

Se așează iară…
- Tati, trenu’ ăsta ajunge-ntr-o gară ?
- …
- Zi, da sau nu!
- Da.
- Eu cred că tu mă păcălești.

Se mai strâmbă…
- Trenul ăsta de ce stă?
- Nu știu.
- Trebuie să meargă.
- …
- Stă ca să doarmă oamenii?

Se cațără pe tati.
- Când ajungem la Copșa Mică?
- Peste 2 ore jumate.
- Vreau peste o oară.
- O oră.
- Peste nici o oară.

Se uită pe geam, spre plafon…
- Până zic 1 ajunge?
- Nu, trebuie mai mult.
- Până cât să număr?
- ...
- 1, 2…, unșpe, doișpe, treișpe, parșpe.

Se ridică iară.
- Vreau peste nici o oară.

Au coborât, dar nu la Copșa Mică, tati și vrăbiuța gureșă, Ovidiu.

https://m.youtube.com/watch?v=b9MoAQJFn_8

Comments

Popular posts from this blog

ADEVĂRUL DESPRE PUNCTUL C. 2, kettő, two

Adevărul despre punctul D. 1, egy, one

U, Ú, Ü, Ű