THE ADJUD STORY

U-UUU…


Google.translate din sârmeză.

Is this a first or second class wagon?

- Pi niet?
- Da.
- Jizăs, uăi…
- Zău.
- Cum naiba?
- Uite-așa.
- Glumești.
- Mai un “like”...
- Așa…
- Mai un muțunache…
- Și?
- Mai un comentariu…
- Și?
- Mai pi miesănjier.
- Cu deștele…
- Cu.
- Și?
- A zis că să vorbim.
- El?
- El.
- Și?
- A zis că să sune.
- I-ai dat numărul!?
- N-am vrut.
- Bine ai făcut.

Is this a compartment for smokers?

- Da’...
- Da’ ce?
- A zis că…
- Că ce?
- ... mi-l dă înapoi.
- Înapoi…
- Back, na.
- Și?
- Și ce?
- L-ai dat?
- L-am.
- Și ați vorbit!?
- Am.
- Zău?
- Zău, nezău…
- Tu…
- Oho…
- Serios?
- Și-ncă cât.
- Cu un necunoscut…
- E chiar ușor.
- Ciupește-mă!
- Nici eu nu credeam.
- Măi să fie…
- Și p’ormă…
- Pe urmă…
- Ne-am întâlnit.
- Pe bune!?
- Da.

Is the place near the window free?

- A venit la tine?
- Nu.
- Păi unde?
- Unde, neunde…
- Hai, zi.
- Am fost la el.
- Tu?
- Păi cine?
- Wtf…
- Așa am vrut.
- Tu?
- Mama…
- Și el ce-a zis?
- Să zică ce?
- Că te duci la el.
- A zis că bine.
- Bine…
- Da.
- Ești nebună!
- De ce?
- Dacă era vreun ciudat?
- Nu era.
- Mă rog…
- A fost și el.
- Unde?
- La mine.
- Pfuaaai…
- Pfuai, nepfuai, fuse.
- Și copilul?
- Ce-i cu el?
- Ce-a zis?
- Cine?
- El.
- Îi plac.
- Tu sau copiii?
- Și și.
- Aha.

Tickets, please!

- Gata.
- Ce gata?
- Nu mai zic nimic.
- Întreabă!
- Păi…
- Păi, nepăi…
- Nu ești zdravană.
- He, he.
- Da’...
- Zi!
- Te-a chemat el?
- Nu.
- ...
- El a zis la mijloc.
- Unde dreacu’!?
- Pe-acolo.
- La Focșani!?
- La Adjud…
- Hai, tu…
- Are gî.
- What!?
- Fogșani…
- Of…
- Of, neof…

Does this train stop at Sascut?

- Și?
- Și gata.
- Cum gata?
- N-am mai vrut.
- Ă?
- Ă, neă…
- Aoleu…
- N-am mai vrut.
- Cum adică?
- Întâi am zis da…
- Pentru Focșani?
- Nu, Adjud...
- Bine, bine. Și?
- ... și pe urmă nu.
- Pe urmă nu….
- Da.
- Și el ce-a zis?
- Nimic.
- Cum, fată, nimic!?
- Păi ce să zică?
- Putea să insiste…
- Putea.
- Da’ zici că nu.
- Da.

Next stop…

- Și?
- Ce și?
- Și v-ați văzut!?
- Ne-am văzut.
- Wtf…
- Wtf, newtf…
- Și?
- De mai multe ori.
- Și…!?
- Și.
- V-ați înțeles?
- Perfect.
- Din prima?
- Îhî.
- Îu!
- Îu, neîu…
- Iar!?
- Așa a fost.
- Adică…
- Adică ce?
- Totul a fost OK?
- Super.
- Ți-a plăcut, bag seamă.
- Mi-e tare drag.
- Wow…
- Uau, neuau…

On board!

- How romantic!
- Mai dă-l în plm.

N. B. Nici un cablu, nici o sârmă nu a fost deteriorată în timpul înregistrării acestui dialog.

https://m.youtube.com/watch?v=Oe9-ui8cAjw

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

Să tot fie ceva vreme, era prin '90-91 când mă invită cineva, RIP, pe la dânsa. Zice: - Ce faci dupe servici? Kant, Ulysses, Aventurile lui Cepelică, ca baștanii. - Hai pe la mine că a adus bărbată-miu o pálinkă. Aha, deci nu să filozofăm sau să punem țara la cale, ci să pupăm ceva trăscău, mă gândesc eu ușor dezamăgit. Să-i țiu de urât, cum ar veni. Soarele n-ajunsese la chindie, să fi fost vreo 10-11 dimineață ceasurile când a zis ce-a zis. Ofcors, n-am mai fost bun de nimic cu gândul la orele suplimentare. Și mă pune tata mare să mă duc. Plecăm noi împreună, ajungem, intru demn, dârz și chitit pe treabă, nu mai rețin dacă încălțat sau desculț ca săracii. Alea, alea, o gustărică, un mizilic, să se așeze bine licoarea cu pricina. Și gâl, gâl, gâl, beau vreo 2-3 oca de elixir... Tăricel!  Mai roz ceva din gustările ălea și, deodată, tam - nisam, simt cum mă ia de cap. - Ce mă-sa mare!? îmi zic, încă demn și dârz. De la 2-3 păhărele? Amușinez prin jur... gazdele erau prezente și tre
Read more

ȚÍKLA

Despre mine, despre pixuri și creioane Zice: - Du-te cu avionul că e mai sigur. - Etete fleoşc, zic, am mai fost. La greci. Mai fusesem, în 2002, tot cu trenul, când se ridicaseră vizele, puteai sta 3 luni dar, te puteau opri, pe diverse motive, să intri. Am prins şi când era cu umilinţa aia imensă, până în 2002, înainte să-şi facă pomana cu noi, cu alea 3 luni: cozi interminabile, interviu la ambasadă sau consulat, actele! şi scoteai ca milogul din traistă, paşaportu', actu' de casă, de la servici, adeverinţe de venit, tot felul de legalizate, traduse şi apostilizate, invitaţia de dincolo, asigurare medicală, bilet dus-întors, te mai freca, mai ştergea cu tine pe jos (Şi faianţa? Şi! Şi clanţa? Şi!), totul pentru amărâta aia de viză, să mergi dincolo, în Uie. Avusesem şi un rateu onorabil la ambasadă, în 2001 nu am primit viza de Grecia. Dar mai fusesem afară, prin '99, în Jărmănia, başca, aveam pe paşaport şi viza de Austria şi Elveţia. Conta? Conta un cur, erai fiul
Read more

Adevărul despre punctul D. 1, egy, one

DECÆBAL CĂTRÆ BOBOR Acțiunea se petrece în era noastră, într-o marți pe seară mai precis, ca să contextualizăm. Lady Do, asta..., Baba Dochia, conform tradiției strămoșești (sau străbăbești?), ofcors, lega de ulucile de corcoduș sau sequoia, șfara cu motocei, de crăpau barza, mânzul și viezurele jucându-se cu dânșii. Dacii și amicii lor costoboci se întâlneau, tot conform datinii, în fiecare vineri seara la vecernie cu geții, cinstindu-se cu tradiționala pálinka, asta… Πeψi, Piepsi, uăi! și, toastând cu bărdacele tăria de pufoaică, că tăiase Burebista viile, se salutau cu vorbe misterioase: - Avæ, Cezar! - Szervusz, Pișto! Mișto, nu? Burebiștii vorbeau cu bræ, costobocii, plc, cu cræ, dacii cu dræ, geții cu græ… - De aici vine strămoșescul ‘bre’! Agatârșii, pla, care erau cam în dezacord cu ăștia, ziceau ca începătorii: - Aræ. Fiind și mai cuvioși, erau ocupați mai mereu cu parangheliile cu moaștele lui alde Zamolxe, iar pe dânșii nu-i prea băga nimeni în seamă, d
Read more