Posts

Showing posts from April, 2018

30 de ani de HR. 1, egy, one

MAI NIMIC DESPRE ORNITORINCI Au fost mai puțini, bre! Decît fo 10 la “human resources”. Ce ziceam… Am sărbătorit pe 1 aprilie TREIJ de ani de când am plecat din Harghita, în ‘88. Cu vreo 4 ani înainte, în toamna lu’ ‘84, aterizam ca un fluturaș cu repartiție obligatorie de loc de muncă, ca dârz absolvent de ASE, pe frumoasele meleaguri harghitane. Sau melege? - Ce te melegeni, codrule… Apropo, “meleg” este “cald” pre interesanta limbă kürtőș, cu accent pe prima silabă, ca toate cuvintele fraților noștri întru pálinka & langyoș. - Ce cald, neică!? În prima iarnă acoloșa am prins “la liber” (fără coadă, bre!) doar… - 42° Celsius. - Să-i sparg de secui șovini! Intenționat au făcut asta! Neică… Sunau neamurile și prietenii în draci! că dădeau la radio, la difuzor, temperaturile: - ici, colo, la cetățenii normali, - 5°. Miercurea Ciuc, Joseni, Toplița (tot în Harghita), Întorsura Buzăului (Covasna, la curbură) - 20°, -25°, că ungurenii erau mai bogați cu 15 sa

POVESTE FĂRĂ PERDEA

WARNING! ACHTUNG! FIGYELEM! Atenție! Urmează text & imagini care vă pot afecta emoțional. Nu este recomandat românilor, credincioșilor, minorilor, maturilor, blondelor, ateilor, ungurilor, instalatorilor etc etâcî. Și cum șădea eroul nostru, Voinik, în pridvor, și trăgea din chiștoc, rupt de oboseală, se gândea el, de vorbă cu sinele lui: - Bre, gata. Covoare bătui, prafu... parcă am șters ceva, de văruit pomii... ok, mobile mutate, alea-alea duse de colo-colo, am udat și mazărea și arpagicu', am servit cina la colegele de birou? servit, 13 porții, lopata, cazmaua, bătătoru' la locul lor, cuvertura pe pat, teancurile de euroi acolo, nu zic unde, niște bulbi de buruieni plantate, perdeaua pusă... Poză cu perdeaua spălată, pusă. Perdeaua!? Să-i sparg pe turci! Că de la ei vine cuvântul ăsta. Laleá, cafeá, perdeá... Ce bine să fi fost ca olandezii, nenică, că ăia n-au perdele la geamuri! Anșa, cum ziceam... De vreo săptămână fac striptis, de când a luat mămuca perdeaua la

LIECHTENSTEIN, MAMAIE!

Prin '99, anii ăia minunat de siniștri, prind o ieșire în UE, cu viză Schengen de Austria (coadă, acte peste acte), bașca Elveția, cu invitație de acoloșa, de la capitaliștii cu ceasuri. Germanofoni, bre! Ne dăm cu 'rata', cu irta, un charter, undeva în N-Vestul Swiss-ului. Acolea, minune mare! Aeroport comun franco-elvețian! Îmi venea să trec granița la franceji, că deh... da' nu mi-era clar cu intrările & ieșirile din UE. Țărani, mamaie... Passons. Hai mai departe. Și ne plimbă cu aftocaru' prin tot nordul helvet, până la mama dreaqu în est, în... Austria! Dormeam și haleam (all inclusive! în '99) în Austria, că era mai ieftin! Activitatea, la o firmă elvețiană, peste graniță. Un fel de Giurgiu - Ruse, cu șoșea brici și un pârâiaș de juma de metru pe post de Dunăre. Granița... mă-sa mare... Era o gheretă p'acolo, cu o cumpănă de fântână ca la calea ferată la haltă, da' nu ne-a întrebat nimeni de sănătate în cele 4 zile de frecat granița.