Părerea lui Manole

PE DE LA POVESTE Rezumat: vă leatu 1300, Marcu, paharnicul Ulea, e trimis de vodă za delegație spre răsărit să vânză curechi. Cu nevasta. Sau despre cum s-au cunoscut Marcu și Tünde. Să tot fi fost într-o joi. Soarele se răsfăța pe cerul limpede, era deja de vreo doauă - trii suliți. Sau lănci. Sau șpăngi, plș, ce-or mai fi și alea. Obosit de lungul drumul până acasă la ai săi, tocmai la Veneția de Jos, aia de mai jos de Rupea Gară, mai tânărul pe atunci boier Marcu, viitorul paharnic Ulea, se opri, la întoarcere, să-și tragă sufletul umpic într-un sat de la curbură. Acolo, ce să vezi? Târg mare! - Na, belea, nimerii la bâlci, se gândi el. Se mai gândi totodată să se dea în roată că tare îi mai plăcea, da’ cum îi era și mai tare sete, se duse întins la o tarabă. - Bragă aveți? - Nincs/ ninci ( pronunțat ca 5 - nu e, nu avem), răspunse o unguroaică brunetă care se afla acolo, rezemată de tejghea. - Ah, păi zi așa, se dumiri Marcu. - Așa, zise fata. Wtf, se gân

2. EPISOD CU POGĂCI Rezumat: vă leatu 1300, Marcu, paharnicul Ulea, e trimis de vodă za delegație spre răsărit. - Mă, tăntălăule, îl luă în primire Tünde, nevastă-sa unguroaică, de cum ajunse acasă și spuse ce-a pățit la ‘cea ședință. Mö, töntölöule, i-a zis, ca să fim mai preciși. - Tu nu știi că ăia n-au wi-fi p’acolo!? continuă dânsa. - Uăi… făi… Ce bălmăjești tu aicișa!? Cse bölmözsesti, ar fi zis ea. Cam bălmăjea, e drept. Dar era rândul paharnicului la replică, așa că… - Iar am avut o viziune d’aia. - Îu. Unguroaica avea viziuni. - Iar ai văzut oameni mergând în căruțe fără cai și cu două șei? Aici, la cai și șei, e de menționat că paharnicul trebuia să fie cu mare băgare de seamă. Odată îi turna unguroaica, că era iute la mânie, o supă dulce de cireșe sau caise, de bolea bietu’ om câte o săptămână. - Nu, oameni vorbind singuri la o cutie mică, pe căruțo-drum prost. Aici, la căruțo-drumuri proaste, e de menționat că unguroaica trebuia să fie cu mare b

Uimitorium călătoriæ of legendarium Marcu Ulea, paharnic. Aka… EPISOD CU KÜRTÖȘ “I pak dau știre Domniilor vuastre za faptele de la văleatu MCCC…” Cât să fi fost? Hai să zicem pe la 1300 că e cifră rotundă, iar la curtea lui Vodă era ședință¹ mare. Țara era în fierbere din cauza supraproducției de curechi.      - Curechi? Wtf… - Varză, uăi, cinstite cetitoriule! Stive imense de căpățâni verzoase blocau toate câmpurile, ogrăzile, ulițele și căruțo-străzile de nu mai aveau loc gospodarii să stea pe marginea șanțului. Sunt prezenți toți marii dregători, mai precis 3, paharnicul Ulea Marcu, nelipsitul logofăt Ute care, cum te prindea… și medelnicerul Uie. Sau, altfel zis și cum îi va reține istoria², trio PLM. Ceilalți, printre care mai renumit era un postelnic, Izdea, lipseau motivat, fiind week-end. Sau harți. - Bre, mânca-v-aș curechile voastre, își începu vodă speech-ul. - Îu, îu… se aude printre tusete, murmure & ghionturi boierești discrete. - Ă… uricariule,