's GRAVENHAGE*
Amintiri din copiăria altora
Am fost la Peștera Urșilor, aia din munții Apuseni, cu nepoții. Mare lucru nu am văzut acolo, numai copane și fleici de urs. Antricoate, mai bine zis.
Ghid era un popă.
Era și un grup de străini. Tot mormăiau ceva pre limba lor. Tematic, nu?
Unguri sigur nu erau deși respirau pe nas și mergeau cu fața. Păreau pașnici și darnici, li se citea în ochi cum le-ar da copiilor nește euroi, dar mare păcat că nu apăruseră încă, eram în anul de grație 1998.
- Uci, zice ăla micu', bursucul molecular de 6 ani, ce dreacu' bălmăjesc ăștia?
Chiar așa, dreacu', n-a zis, așijderea nici peleme, nu era cu acronime d'astea p'atunci, da' Uci da, așa îmi zicea el încă de când era pitic atomic.
Mda, chiar așa, oare ce bâiguie? mă gândesc și-i chestionez rapid în mai multe limbi de circulație internațională și județeană:
- Bă, ai cui plm sunteți voi?
- Belgique, België!
Îu... Belgieni, bosomeg!
Nu degeaba mi se păruse mie că erau cam prietenoși cu copiii.
- Bă, luați mâna de pe nepoți că vă sparg!
Dară să trecem la faptele de vitejie, nenumărate și nemeritat nemenționate până în zilele acestea.
Ghidul, popa ăla, ca orice ghid respectabil, vorbea doar românește, ofcors. Ăștia, valonii și flamanzii, tot dădeau din coate pe limba lor.
- Qu'est-ce qu'il dit? ziceau valonii.
- Treașcătă, pleașcătă, mormăiau ursarii flamanzi.
Ce știam noi atunci pe duioasa limbă olandeză? Destule, de la flămânzii din Teleormanul copilăriei, cu Ozana cea frumos curgătoare. Călmățuiul de fapt trece p'acolo, Quelmuetsouilles, ca să păstrăm limbajul de cavernă d'acolo:
- Ajax, Cruijff, Amsterdam, Rotterdam, Notre Dame, macadam, Babadag, gutu-vă-n Morgen, Văn Gogu...
Babadag am zis sau Ceamurlia!?
Hai să-i omenesc zic, să fac pe tălmaciul. Încep cu niște vocalize băștinașe, să-mi dreg vocea:
- Eu pup poala popii. Répétez! Yéou poupe poil à peau pis…
Liniște deplină. Le dau foaia la nătărăii ăia.
- Comment, comment?
- Ce Coman, mânca-ți-aș saboții tăi?
Nici cu textul în față nu puteau să facă karaoke.
Hai să le zic dară și pe limba lor:
- Notre poule dans votre cour/ notrî pul dan votrî cur!
Nepoții căscaseră niște ochi harnici...
- Notrî unde!?
- English, english! mă întrerup din explicație ursarii din neamul burilor.
Ce english, bre!? Nu știți pe franțuzește?
Estimp, taica potrosfintele purcede la acțiune și noi o dată cu el. Am început cu nește pârdalnice de mătănii. Pentru încălzire, desigur, era cam răcoare în locație.
- Unu, doi, unu, doi, faceți toți la fel ca mine, ca la ocne și saline! zice cuviosul.
Bré, poezia asta nu era cu ''Gelu, George, Gică, Gina/ Fac gimnastică spunând''?
- Qu'est-ce qu'il dit? francofonii.
- Treașcătă, pleașcătă, ursarofonii.
Passons.
- Ă… Les muetuenilles ! zic eu radios.
- Cum, cum? ăștia, nătărăii, subit dedați la deliciile lu' basic romanian.
- Băgați și voi niște aleluia și amin, m-am scos eu elegant.
- What, what!?
- Bueguez des...
Mai complicat a fost să le explic cu tura în genunchi că era umed și trăgea.
- On va donner une tour à genoux, le traduc eu dintr-o suflare.
Uăi (ouueilles?), tăntălăii ăia străini se uitau siderați și ușor îngroziți.
Ups… “Une tour” înseamnă turn, bosomeg, mă gândesc, adică un agregat ceva. Mă și vedeam pălindu-i peste genuche cu ceva obiect. “Un tour” este tură, rond.
- Ne mișcăm şi noi mai cu talent? zice popa, achiesând dârz la explicațiile mele multi-lingve.
Cum mama dreacu să traduci în asemenea condiții!?
Bref, m-am descurcat onorabil într-o franco-engleză cu accent de Vlașca profundă.
Nepoții, după ce-am ieșit:
- Mai zi-o o dată p'aia cu curu'!
*sgrafănhahă, adicătelea... Haga!
Am fost la Peștera Urșilor, aia din munții Apuseni, cu nepoții. Mare lucru nu am văzut acolo, numai copane și fleici de urs. Antricoate, mai bine zis.
Ghid era un popă.
Era și un grup de străini. Tot mormăiau ceva pre limba lor. Tematic, nu?
Unguri sigur nu erau deși respirau pe nas și mergeau cu fața. Păreau pașnici și darnici, li se citea în ochi cum le-ar da copiilor nește euroi, dar mare păcat că nu apăruseră încă, eram în anul de grație 1998.
- Uci, zice ăla micu', bursucul molecular de 6 ani, ce dreacu' bălmăjesc ăștia?
Chiar așa, dreacu', n-a zis, așijderea nici peleme, nu era cu acronime d'astea p'atunci, da' Uci da, așa îmi zicea el încă de când era pitic atomic.
Mda, chiar așa, oare ce bâiguie? mă gândesc și-i chestionez rapid în mai multe limbi de circulație internațională și județeană:
- Bă, ai cui plm sunteți voi?
- Belgique, België!
Îu... Belgieni, bosomeg!
Nu degeaba mi se păruse mie că erau cam prietenoși cu copiii.
- Bă, luați mâna de pe nepoți că vă sparg!
Dară să trecem la faptele de vitejie, nenumărate și nemeritat nemenționate până în zilele acestea.
Ghidul, popa ăla, ca orice ghid respectabil, vorbea doar românește, ofcors. Ăștia, valonii și flamanzii, tot dădeau din coate pe limba lor.
- Qu'est-ce qu'il dit? ziceau valonii.
- Treașcătă, pleașcătă, mormăiau ursarii flamanzi.
Ce știam noi atunci pe duioasa limbă olandeză? Destule, de la flămânzii din Teleormanul copilăriei, cu Ozana cea frumos curgătoare. Călmățuiul de fapt trece p'acolo, Quelmuetsouilles, ca să păstrăm limbajul de cavernă d'acolo:
- Ajax, Cruijff, Amsterdam, Rotterdam, Notre Dame, macadam, Babadag, gutu-vă-n Morgen, Văn Gogu...
Babadag am zis sau Ceamurlia!?
Hai să-i omenesc zic, să fac pe tălmaciul. Încep cu niște vocalize băștinașe, să-mi dreg vocea:
- Eu pup poala popii. Répétez! Yéou poupe poil à peau pis…
Liniște deplină. Le dau foaia la nătărăii ăia.
- Comment, comment?
- Ce Coman, mânca-ți-aș saboții tăi?
Nici cu textul în față nu puteau să facă karaoke.
Hai să le zic dară și pe limba lor:
- Notre poule dans votre cour/ notrî pul dan votrî cur!
Nepoții căscaseră niște ochi harnici...
- Notrî unde!?
- English, english! mă întrerup din explicație ursarii din neamul burilor.
Ce english, bre!? Nu știți pe franțuzește?
Estimp, taica potrosfintele purcede la acțiune și noi o dată cu el. Am început cu nește pârdalnice de mătănii. Pentru încălzire, desigur, era cam răcoare în locație.
- Unu, doi, unu, doi, faceți toți la fel ca mine, ca la ocne și saline! zice cuviosul.
Bré, poezia asta nu era cu ''Gelu, George, Gică, Gina/ Fac gimnastică spunând''?
- Qu'est-ce qu'il dit? francofonii.
- Treașcătă, pleașcătă, ursarofonii.
Passons.
- Ă… Les muetuenilles ! zic eu radios.
- Cum, cum? ăștia, nătărăii, subit dedați la deliciile lu' basic romanian.
- Băgați și voi niște aleluia și amin, m-am scos eu elegant.
- What, what!?
- Bueguez des...
Mai complicat a fost să le explic cu tura în genunchi că era umed și trăgea.
- On va donner une tour à genoux, le traduc eu dintr-o suflare.
Uăi (ouueilles?), tăntălăii ăia străini se uitau siderați și ușor îngroziți.
Ups… “Une tour” înseamnă turn, bosomeg, mă gândesc, adică un agregat ceva. Mă și vedeam pălindu-i peste genuche cu ceva obiect. “Un tour” este tură, rond.
- Ne mișcăm şi noi mai cu talent? zice popa, achiesând dârz la explicațiile mele multi-lingve.
Cum mama dreacu să traduci în asemenea condiții!?
Bref, m-am descurcat onorabil într-o franco-engleză cu accent de Vlașca profundă.
Nepoții, după ce-am ieșit:
- Mai zi-o o dată p'aia cu curu'!
*sgrafănhahă, adicătelea... Haga!
Comments
Post a Comment