GUTEN MORGEN

- Guten Tag, zicea profa de germană.
- Tág az anyád piciaio, răspundeau puii de kürtőș. În șoaptă, desigur.
Bref: Gutu-vă-n Morgen cu germana voastră.

Bre, și nu zici că mă trezesc într-o zi (marți? harți?) vă leatu circa 1986, pe tron. Mă uit în jur...
- Ciuciu sceptru, canci hlamidă, nexam coroană!
Mă uit la ceas... unde mă-sa mare o fi ornitorincu' regal? Asta, ornicu’...
Când zic tron, zic... “acolo”, unde se duc și fețele mari împărătești.
- Cum mama dreacu să mergi cu hlamida și sceptru în locația aia? Ce, e I-fon!?
Da' eram... decent îmbrăcat, bosomeg, numa’ basca îmi lipsea, cam ca în poziția gânditorului de la Hamangia, asta..., Harghita, vere, că doară adăstam pe capac, ce dreacu'.
- Wtf...
Mă ridic demn (ce-i drept, cu căpățâna regală cam grea, parcă și vuia ceva pe la trompa lui Eusztáke ăla), sigur băusem ceva, o Fetească regală, ofcors, apăs aprig pe clanța princiară, ies din baia domnească, intru în imensul hol voievodal care ținea loc și de bucătărie crăiască... nimeni! Intru în apartamentul așijderea imperial…
- Niminea, șenki, nobody!
Pe masa boierească hodinea melancolic o carafă de Murano în formă de sticloanță, mai mult goală, doo pocale de Sèvres, pa'are ca să priceapă cinstitul cetitoriu, un pachet de Carpați (King size, ofcors) și unu în varianta mai soft, Viceroy gen. O fi trecut vreun mare dregător pe la palat!? Om fi avut divan domnesc!?
- Ce mă-sa mare...
Mă uit la ceasu' imperal... limba mică era pe la vreo 7 ceasuri regale, limba mare pe la și juma, maxim opt imperiale, mă chiombesc și pe fereastra princiară, era întuneric, doar ceva becuri chioare se vedeau p'afară, bașca ceva voci slabe de-ale supușilor, d'alea cu ''ighen” & ”nem'':
- Nu szervim püine. Pálinka nem vreá domnu'?
Iștenem... era exact ora aia tâmpită de iarnă când, dacă te trezești brusc ori din beție sau de pe jilțul domnesc, nu știi dacă e seară sau dimineață. Să te duci la giobu' voievodal au ba? E și penibil, zău, să întrebi pe stradă:
- Nu vă supărați, e seară sau dimineață?
Adică, plm... Și asta pe un ungure! că doară acțiunea se petrece la Miercurea Ciuc.
- Mi van moșt? Ma vagy holnap? Ce e acu? Azi sau mâine?
(N-ați uitat, desigur că litera 'á' se citește 'a', iar 'a' fără liniuță... un fel de 'o'.)
Și ăla să-ți zică:
- Du-te, bre, nincs kényer/ n-a(ve)m pâine!

Booon.
- Dar ce mă-sa mare căuta Alteța Sa prin vastele apartamente domnești de vreo… câte pogoane să fi fost? 12 mp?
Chiar așa, ce?
- Pâine!
Hai c-am glumit.
- Pe Benczi/ Benți, vere!
Venisem acasă cu un coleg de serviciu, Benczi by the name, și drojdiserăm ceva elixir. Coneac, vin ori votcă. Ceva gen.
Bre, și realizez că l-am uitat pe bietu' om în cameră, asta... salonul regal, cât am fost eu... “acolo”. Și încă era lumină când veniserăm! Cât naiba oi fi stat în cămăruța aia!? Și fără coroană și mantie…
- S-o fi culcat, mă gândesc. Ia să mă uit!
Zis și făcut. În pat nu era.
- S-o fi pitit! zic.
Și cotrobăi sub pat, sub masă... Nici picior de vorbitor de kürtöș acolo.
- Doar n-o fi în șifonier, ce dreacu. Puțină demnitate...
Mai verific o dată dulapul cu pricina.
- De unde, vere!
Nici țipenie de Benczi al meu. Bașca cardurile, I-foanele și memory stickurile la locul lor, peste teancurile de €uroi.

Nene, și mai eram și vecini, el stătea cu un etaj mai jos. Asta e: s-o supăra, ce să fac!?
- Las' că-i cer să facă el cinste data viitoare.
C'așa e la frații noștri ne-ortodocși (cu "cș", bre!?), când îi superi cu ceva nu trebuie să-ți ceri scuze sau iertare. Nooo… Nu-i muszáj/ musai să le zici de supele alea dulci ca compotu’ sau de baciul ungurean care, la apus de soare... Nu, frate.
- Le zici de la obraz sã facă ei cinste! Le trece imediat! Zici că-s ardeleni! Asta e, zic, o să beau și mâine.
Sau chiar azi (yes!) dacă aflu naibii odată dacă e seară sau dimineață. Și cum mă gândeam eu cam ce-o să ofere de băut Benți al meu (vin? bere? pálinka? yummie...), mi-apar ca prin vis, fâl, fâl, fâl, nește imagini încețoșate, cu unii care parcă pupau ceva sticle, halbe și pahare.
- Ce cârciumă o fi? Aici m-o duce Marele Dispărut?

Ca să lămuresc misterul, mă îmbărbătez și scurg bine - bine, ce mai era în sticla de pe masă, gâl, gâl, gâl...
- Bun ș-o juma de pa'ar, zic.
... și ies să mă dumiresc dreacu dacă urmează prânzul sau cina. Bre, nu-nchiz bine porțile Palatului de Cleștar* (ce mă-sa mare o fi și cleștaru' ăsta? că nu m-am prins încă - palat de homari?), nici n-apuc să dau ca lumea binețe aborigenilor (Jonapotețe merge? Szervusztețe?) și deodată aud:
- Zbang, zdrang!
Îu...
- Pleoșc, fleoșc!
Doar n-a început!? mă gândesc. Asta era întrebarea pe buzele tuturor înainte de '90. Mă prinde, dreacu, revuluția, și mahmur și atemporal...

Neică, băștinașilor d’ acolo, de emoția întâlnirii cu Mine, le picau din mâini pungile, poșetele, sacoșele, mapele, dosarele cu șină, cariocile, eugeniile, aricii și trăiștile.
- Hodoronk, tronk, bufneau cartofii roșii, alunecând printre zăbrelele balustradei.
- Zur, zur, zur, zornăiau de zor cepele roșii pe scară.
Wtf... ce risipă, mă gândeam.
- Uăi, aveți grijă baremi la szlánă eș pálinkă!
Ăștia umili, cu capetele plecate, se căciuleau, făceau cruci d'alea pe dos... Bărbații erau toți cu băștile, cu pălăriile alea de honvezi și ulani cu pene babane, strașnice de cocoș. Îi trec în revistă...
- Bre, ce e cu pana asta mică? îl întreb pe unu.
- E de bibilike.
Mă leși...
- Áșá e lá cseángăi!
Mai mă uit la unu.... Ciuciu pană!
- Matale n-ai neam, ce pana mea!? zic.
- Ám, kum nem?
- Unde dreáku e că nu văz nimicuța.
Un sărac, desigur.
- E de kolibri.
Am rămas bouche bée, cum se zice prin Teleorman.
- Așa e la Kovászna, zice el.
Ce să mai zici, n-ai ce să mai zici. Dar totuși…

- Jó napot, zic eu.
- Jó eștet, răspunde gospodarul.
Gospodar, da. Ce, e așa ușor să crești colibri cu kürtöș în loc de orhidee?
Și plec. Olelei…
- Stai așa, mamaie!
'Eștet' e seară! Yes, oui, igen, ja, si. Vasăzică mai e până dimineață. La ce cap greu aveam, dacă ar fi trebuit să merg la serviciu, aș fi rupt biroul.

Pfuai, și odată mă pălește și memoria:
- Memo, memo, nino, nino...
Benți chiar băuse cu și la mine. Și plecase!
Unde plecase viteazul vecin? La cârciuma din vis.
De unde știu? Merseserăm acolo la băut împreună, bosomeg.

* Cristal. Din..., (țineți-vă bine de uluci!) magh. Kristály/ kriștai.

Comments

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

ȚÍKLA

GAUDEAMUS. 2. Intermezzo cu bască