Părerea lui Manole

Yes, yes, yes, ies mai demult, încărcat ca o albinuţă, ca o viespe, ca un trâ… că doar ieșisem cu desăgile de la Cora, ce sigla partidului... aveam de toate: - Lămâi, Lenor, lovlecei, leugenii, lălai… … parchez bolidul din dotare la poarta unei marfacii… - Ptrrru, Batore, bătrâne! - Că tu oi fi mai tânăr, aud printre nechezături. - Bă, 'tu-ţi dârlogii mă-tii! zic. Jar mănânci! - Yummie… Noroc că n-a mai zis nimica că de nu, unde-i ședea căpăstrul… Buuun. Intru în locaţia cu pricina în căutarea unui elixir, a unei soluţii minune la cestiunea arzătoare a zilei. M-aproprii de tejghea, mai era o cucoană  înaintea mea  care tocmai plătea, farmacista zice: - Poftiţi, spuneţi, vă rog! - Ă… zic, să plece doamna mai întâi. Vânzătoarea dă din cap ca bulgarii, semn că a priceput ioc. - Vreau o ploscă, zic discret, să nu mai auză și alţii despre ce articol era vorba. - Mască? zice farmacista. - Ploscă, stimată doamnă, zic. - Ulcior!? se miră ea. - Ţucal, bre,

Acţiunea se petrece la Cora, nowadays, era noastră, asta ca să contextualizăm, ce mă-sa mare. În faţa mea erau doi colegi de clasă de la Tapæ sau Boszáda, nu mai reţiu exact, că tot confund scuturile și arcurile, ce e clar e că erau un el și o dânsa. - Avem reducere 10% la cumpărături de peste 100 de lei, zice el… - Yes, yes, yes, se bucură ea pre limba agatârșă sau gepidă, nu mai contează care. - … la produse alimentare, fără băuturi, continuă el. În mod normal, la veteranii cu talon de pensionar, pe baza la un card Cora, reducerea e de 5 mangoţi daily, acu era ceva "promo", bag seamă. - Ah, bun, bine, zice ea. Aveau o groază de marfă în cele 2 coșuri.   Se mai moșmondesc ei care și ce să bage pe tejghea, trece el în faţă, pune marfa pe tarabă… - Piu, piu piu, făcea drăcia de citește codurile de "bare". … ăsta avea cam la un metru de diverse chestii înșirate: mezeluri, copane, spinări (Yummie!), orez, zahăr, deh… ca baștanii. Deodată, veteranca

Dar din ce motiv ajunsese măreţul prinţ la pârdalnica ananghie, ca preopinentul din vecina şi prietena Anglie? Ce-l mâna pre dânsul în luptă? - Laurii voia să-i smulgă sau ce mă-sa mare!? Dar să nu anticipăm. Acţiunea, happeningul cu pricina a avut loc la exact 1508 ani de la Tapæ 1 şi la doar 1494 de la remake-ul de la Tapæ 2. Şi atunce au dzis aga Pire, Pureğe pentru cunoscători: - Excelenţă, ce pu…şca lui Hector faci acoloşa? - Bâjbâi, nu vezi? - Ȋn noroi, bre? - Caut placa! - Ce placă, efendi? - De windsurf… - A horse! My kingdom… Aşa zbiera, se tânguia vrednicul prinţ, prins bălăncind-se în meandrele concretului. - Chingi, domne? a întrebat cuviincios ienibaharul Pureğe, un fel de paharnic. El era, se pare, ienicer la bază, sau spahiu, doară nu akingiu, pll de akingii. - Chingi, kingdom, tot un dreac. Da' hai, pune-te, fă-te mai repede! - Ce, Măria Ta? - Un kurgan, un… - Un cur ce!? - … un tumul, un… a completat straşnicul principe.

PromitemLaMocofani SRL, în cadrul fastuoasei epopei "Asta le pune capac la toate", prezintă o dramatizare de mare respiratie. Spectaculoasa acțiune ce urmează e de prin '95-’96. Apăruseră de vreun an, doi capacele colorate la bere și sucuri, cu tot felul de desene, sigle, o mică clătire a ochiului miop obișnuit cu vechile și ternele “modele”. Nepotu’, piticul atomic de atunci, actualmente mai mare c-un cap ca Excelența-Ne, făcea colecție. - Bre, le știa pe toate! Azuga, Rio, Tuborg, Coca Cola, Motorola nu, Cappy, Fuego, ă… nici ăsta nu, Schweppes, Ciuc, erau ba normale, ba “light”, cu zahăr, fără, Mirinda, Zup, Fanta, Heineken... - Haine, Ken? cum ar zice blonda Barbie. ... Rahova, 3 Stejari, Bragadiru, Cornetu… o nebunie, ce mai. Îi mai aduceam și dubluri, na… - D’ăsta am! Dacă vedea vreo reclamă, umbrelă, steag sau acoperiș de cârciumă cu semnul respectiv, imediat îl auzeai: - Asta e Tuborg! Dădusem și eu în mania asta, ajunsesem să mătur trotuarele cu privirea după

PLM TV & Radio PLM, în cadrul fastuoasei epopei “Asta le pune capac la toate”*, prezintă un nou episod și mai dramatic: Orice asemănare cu personaje reale este, ofcors, pur întâmplătoare. Da’ autorul, nefiind prea meșter cu stilul epic, în nemernicia lui a adaptat-o și a scris-o la persoana întâi. Dăteam cu sapa, cu hârlețu’ și cu cazmaua pe la Piața Unirii, mai precis pe o străduță pe lângă Patriarhie. Taman ce cumpărasem un elegant capac de toilette. Și mi-amintesc că Patroana, maică-mea zisese că are să-i dea nu-știu-ce unui nepot de vreo 14 ani: nește carduri, ceva lingouri, Travel checkuri… p’acolo, ca săracii, după datina strămoșească. - Ia să combin cele 2 acțiuni, mă gândesc. Scap și de defilarea pe podium cu trofeul ăla penibil din plastec! Zic și făcut. Îl apelez cu formulele princiare de adresare cuvenite pe nepotul cu pricina… - Aoarde la nean-tu! - Viu, neantule, cum nu, achiesează dânsul la îndemn. … și el vine, de la vreo 4-5 km. Cam obosit, nădușit și a

Adevărul despre punctul G în cazul genitiv Acţiunea se petrece… ăhă! demult de tot, neică şi monşer, î.e.n., mai precis… da' o să zic la sfârşit. Ca amănunt important: a veam televizor!  D'ăla baban, cu diagonala de… dreacu mai ştie cât era, da' măricel, parcă Tesla îi zicea. Ofcors, măgăoaia aia cu 5 vocale una dupe alta... - Ştiaţi că la genitiv îi zice "măgăoii"? Deci  era cu lămpi, d'alea de duduíe căldură mai ceva ca o dudúie care… Dar să purcedem la acţiune! Patroana dăduse pe la un magazin unde aflase că o să bage… covoare! Nu d'alea de săraci, nene, ci d'alea adevăratelea, la vreo dooj (20) de kile bucata, ţesute des, greleee… de rupeai 3 bătătoare când le luai la scărmănat, başca ţeava pe care le atârnai. - Bună ziua. - Bună ziua. - Aterizează azi ceva? - Da, da, zice fata de la raionul de covoare. - Ȋu, zice Patroana, în înţelepciunea-i juvenilă. Dar de ce a zis dânsa, lăudat fie-I numele, "îu" şi nu &quo