LEGILE LUI ALDE MOLPHY
Avusei de curând o zi plină, ba chiar cu semne de noroc suin,
porcesc:
- veni vecina și lăsă poarta deschisă, de au fugit orătăniile
toate și au ouat la ea; la ea în curte, nu la poartă;
- la Cora, la cassă, era una c-o jantilică de tot piuau a alarmă
agregatele alea, o uitase-mplm-n traistă, n-o plătise - cât p'aci să ratez
reducerea seniorală de 5 franci la 50 de lei investiți.
Booon. Să revenim la locaţia Cora.
- Ia, zic, exact ca-n bancul cu Bulă (plecat la shopping cu oala
de noapte), să vedem ce c*cat de oferte are ăștea la telefoane.
Intru la RomTelekom, firmă mare cu capital străin, alea - alea.
Doi inși ședeau după un ghișeau și vorbeau cu niște clienți. Un
al 3-lea robotea la un robot, asta... la un telefon și molfăia delicat la un
croissant de săraci, d'ăla umplut cu siringa. L-am lăsat în molfăiala lui, zic
în sinea-mi:
- Nu se cade să deranjezi omu' când e cu dumicatu-n gură, 'tu-i
gura mă-sii de nesimțit!
... și m-am fåcut că cat un telefon. Estimp, ăla, molfaciu', a
dispărut pe-o ușă, dar, rapid, a și revenit. Tot molfăind.
- Ce plm faci, bre? zic. Molfăi?
- Ce, cum? zice molfăitorul.
- Cecum, coccis la alt raion, zic.
- Ă? zice molfăitorul.
Passons.
- Bre, îi zic, alde sor-mea, a doua moștenitoare la tron cum ar
veni, are abonament la voi...
- Sorméa... avec accent aigu/ ascuțit? zice Molphie.
Bre, mă leși... De fapt a zis:
- Unde e sora dvs?
- Ă... ce, cum? zic.
- Sora dvs e aici?
Wtf... Mă uit în stânga, nu era. Mă uit în dreapta, nici acolo,
în față era el...
- Nu e aici, zic.
- Păi nu putem să vă dăm informații despre contul dânsei.
Dânsei...
- Dânșii, bre! Genitiv!
Da' n-am mai zis asta. Am zis doar:
- Zău?
- Să muară familia mea, a zis ăla.
Bine, nici el n-a zis așa, ci doar:
- Nu, nu se poate.
- Ce nu se poate? insist eu.
- Să vă dăm informații despre cont.
- Păi și cine plm a cerut!?
Și iar mă uit în stânga, în dreapta, în față era tot el... Se
oprise de ceva vreme din molfăit.
- Monsieur Quoi, e ceva ofertă la telefoane? zic.
- Ăhă...
- Ceva mai ieftin, pentru baștani, cu avans mai spre moka aveți?
- Da, zice. Samsung la 3000 de franci, Huawei așijderea…
- Băi, să-mi bag… zic.
Tot în sinea-mi. Ce să mai zici…
- Da' alea de colo ce e? chestionez subtil.
Erau nește telefoane lipite, agăţate de nește plăci albe.
- Ah, da, zice, puteţi să vă uitaţi.
Boierie...
- Aha…
Mă uit la unu, dau să-l iau, ad labam apostolorum… era prins
cu-n fir de placa aia, profilactic de bună seamă. Să nu și le bage clieţii-n
c*r.
- Să nu și le bage clieţii-n c*r, zice Molphy baci.
Hai c-am glumit! Da' pentru a crește dramatismul întâmplării,
deh…
- Păi e-nchis, zic.
N-avea nici o luminiţă, nici nu piuia…
- Da, că nu e-ncărcat, zice mister Mo.
Ah, m-am lămurit eu a beznă…
- Să-l simţești, vere!
Poate e prea ușor, ori o fi prea rugos…
- Păi și la ce c*cat să te uiţi?
Bine, nici p-asta n-am mai zis-o, doar am plecat bine dispus,
mormăind un blând:
- 't-o-n c*r pe mă-ta cu molfăitu' tău!
Comments
Post a Comment