TREZEȘTE-TE, ROMÂNE!
- Scoal', mă, deșteptule! Acu vreo 10 ani, Excelența Mea era cu 2 nepoți regali din dotare taman la mama dreacu, pe undeva prin zona barajului de la Siriu, prin munții Buzăului. Prin văgăunile alea, chit că urcam pe un drum forestier plin de hârtoape și neiluminat stradal, era posibil să fie ceva lighioane nu chiar prietenoase așa că ne-am înarmat rapid cu nește crăci. Și ăștea doi nepoți au început să bată mărăcinii de pe marginea drumului ca săracii, unu cu ciomagu’, ălălantu cu un retevei. Mándea, Alteța-Mi, ofcors că avea un toroipan mai voievodal, dar, precizez, eram demn în stand-by. - Harști, harști! zburătăceau măciuliile țepoase în toate părțile, fără vreun scop, un țel, o menire sau temei, bașca o totală lipsă de direcție, corelare a loviturilor cu… - Mai contează? Mișcare browniană, ce mama dreacu. Ă… Ce ziceam? Și cum plezneau ei harnici harști, harști la scaieți și ciulini… - Doar ei? - Decât. … și băteau câmpii ca îmblăciul, coclaurii ăia, îi vine lu’ biiatu’ o