Posts

ASDF JKLș

Aşa era tastatura la maşinile de scris, alea clasice, pentru săraci, cu coli de indigo între cele albe, E-ul se bate cu mijociul de la mâna stângă, Șî-ul mic se bătea cu degetul ăla micu' de la dreapta. Asdf, jklş. Asde, aş de... Aş! Deschide de poţi. Ca Mihaela Mihai, odinioară: - Deschideţi poarta soarelui…
Să intru sau nu? Lăsaţi lumina poveştilor.
- Hai, spune-ne o poveste. Ştiam faza cu “spune-ne” de la alţii. Jar mâncai dacă le citeai seara la culcare! Mai picoteai, îţi mai pica cartea din mână… - Şi, şi!? Mami, dormi? Să le spui ca la examen, la oral? Văleu… - Păi ai sărit când fata împăratului… Bre, le ştiu ăştia micii pe dinafară! (Ups! Legat au ba dinafarăle ăsta? Na că nemerii, legat. DEX-ul ajută.) Ştiu tot, bre, copchiii ăştia! Cuvânt cu cuvânt, cu virguli şi crătimi. Zic: ia să încercăm noi ceva nou, o variantă participativă, un brainstorming moţăit. Porneşti de undeva şi speri, în sinea ta, să adoarmă, na…, ă..., cumva, mai repede. Că mai mersese şi cu tura de nepoţi de dina…

30 de ani de HR. 1, egy, one

MAI NIMIC DESPRE ORNITORINCI

Au fost mai puțini, bre! Decît fo 10 la “human resources”. Ce ziceam… Am sărbătorit pe 1 aprilie TREIJ de ani de când am plecat din Harghita, în ‘88. Cu vreo 4 ani înainte, în toamna lu’ ‘84, aterizam ca un fluturaș cu repartiție obligatorie de loc de muncă, ca dârz absolvent de ASE, pe frumoasele meleaguri harghitane. Sau melege? - Ce te melegeni, codrule… Apropo, “meleg” este “cald” pre interesanta limbă kürtőș, cu accent pe prima silabă, ca toate cuvintele fraților noștri întru pálinka & langyoș. - Ce cald, neică!? În prima iarnă acoloșa am prins “la liber” (fără coadă, bre!) doar… - 42° Celsius. - Să-i sparg de secui șovini! Intenționat au făcut asta! Neică… Sunau neamurile și prietenii în draci! că dădeau la radio, la difuzor, temperaturile: - ici, colo, la cetățenii normali, - 5°. Miercurea Ciuc, Joseni, Toplița (tot în Harghita), Întorsura Buzăului (Covasna, la curbură) - 20°, -25°, că ungurenii erau mai bogați cu 15 sau 20 de grade. - pe la oameni - 15°…

POVESTE FĂRĂ PERDEA

WARNING! ACHTUNG! FIGYELEM! Atenție!
Urmează text & imagini care vă pot afecta emoțional.
Nu este recomandat românilor, credincioșilor, minorilor, maturilor, blondelor, ateilor, ungurilor, instalatorilor etc etâcî.

Și cum șădea eroul nostru, Voinik, în pridvor, și trăgea din chiștoc, rupt de oboseală, se gândea el, de vorbă cu sinele lui:
- Bre, gata. Covoare bătui, prafu... parcă am șters ceva, de văruit pomii... ok, mobile mutate, alea-alea duse de colo-colo, am udat și mazărea și arpagicu', am servit cina la colegele de birou? servit, 13 porții, lopata, cazmaua, bătătoru' la locul lor, cuvertura pe pat, teancurile de euroi acolo, nu zic unde, niște bulbi de buruieni plantate, perdeaua pusă...
Poză cu perdeaua spălată, pusă.

Perdeaua!?
Să-i sparg pe turci! Că de la ei vine cuvântul ăsta. Laleá, cafeá, perdeá...
Ce bine să fi fost ca olandezii, nenică, că ăia n-au perdele la geamuri!

Anșa, cum ziceam...
De vreo săptămână fac striptis, de când a luat mămuca perdeaua la spălat. Am ve…

LIECHTENSTEIN, MAMAIE!

Prin '99, anii ăia minunat de siniștri, prind o ieșire în UE, cu viză Schengen de Austria (coadă, acte peste acte), bașca Elveția, cu invitație de acoloșa, de la capitaliștii cu ceasuri.
Germanofoni, bre!

Ne dăm cu 'rata', cu irta, un charter, undeva în N-Vestul Swiss-ului.
Acolea, minune mare! Aeroport comun franco-elvețian! Îmi venea să trec granița la franceji, că deh... da' nu mi-era clar cu intrările & ieșirile din UE. Țărani, mamaie...

Passons. Hai mai departe.
Și ne plimbă cu aftocaru' prin tot nordul helvet, până la mama dreaqu în est, în... Austria! Dormeam și haleam (all inclusive! în '99) în Austria, că era mai ieftin! Activitatea, la o firmă elvețiană, peste graniță. Un fel de Giurgiu - Ruse, cu șoșea brici și un pârâiaș de juma de metru pe post de Dunăre.
Granița... mă-sa mare... Era o gheretă p'acolo, cu o cumpănă de fântână ca la calea ferată la haltă, da' nu ne-a întrebat nimeni de sănătate în cele 4 zile de frecat granița.
Eram cu …

AȘCĂȘÍ TANDÁ!

CE MI-E MÁNDA…

Fetiță la vreo 6-7 ani pe scaun, în tramvai. Frumușică foc! Slăbuță, palidă, cu niște degețele subțiri ca paiu’, cu o căciuliță albă, cu moț. Bine, baremi, că n’are d’aia cu urechi rotunde, à la Baloo. - Stai cuminte că te pocnesc! Mda... copil cuminte și babă frumoasă… Nu e singură, of course. E cu bunică-sa, o conopidă, o coțofană, o dulceață de scorpie de vreo 45-50 de ani. Aia mică ‘scrie’ pe geamul aburit. - Ia mâna d’colo! De pe geam, adică. - Are dreptate, bre!
Geamurili e periculoase, taie. Plm, nefu…gărita asta n’a fost și ea copil? Și tramvaiul merge…
Pitica atomică citește pe geam, e mâzgălit un mic graffiti: - Sî, Lâ, A… - Te bat! Cum să citești!? Dacă scria: - ‘FE, U, TE”? Ă? Și-n post… Și tramvaiul merge, și merge…
- Stai frumos pe scaun! Stătea cu picioarele întinse, Uo, mă! rezemate pe o bară. - Lasă picioarele jos! Le lasă. Ce frumos atârnă! Tâgâdâm, tâgâdâm, cu tramvaiul… Aia mică cântă, lălăie ceva. - Îți dau una…!
Avea tanti aia ceva din zâmbetul oenologic, bahic al Nori…

POȘTAȘUL SPUNE ÎNTOTDEAUNA, BRE, DE 2 ORI

Puneam arpagic.

- Ce aia aia arpagic? a întrebat o ardeleancă, în vizită la noi, acum câțiva ani.
- Ceapa asta mică, cât aluna, cât nuca, a răspuns maică-mea.
Din care o să iasă aia verde sau aia babană, nota mea.
- Aaa... zice fata.
- Da' voi cum îi ziceți? întreabă mama voinicului nostru.
- Ăăă... cepuță!

OK. Și voinicu' făcea șanțuri, șănțulețe, cu săpăliga, cu hârlețu' sau sapa din dotare. Apoi punea vegetala și o acoperea cu pământul cel roditor. - Sā-l sparg, cā e deja tare ca piatra.
Și, pe când nădușeam și înjuram duios soarta țăranilor, de ajunsesem rapid la concluzia că e mult mai bine să fii boier, aud:

- Bre, tataie!
...
Mā, îmi zic, pe la piațā, mai m-a agățat, la tarabă, câte-o precupeață cu vorba asta gingașă, îmbiindu-mă la ceva leuștean, albitură sau goji. Da' ego, hic et nunc, itt éș moșt, aici și acum, nici nu cumpăr, nici nu vând. Le implementez, le vâr în șanț veganele astea. Iar copchiii de pe stradă îmi zic nene, nenea. Era și o căldură...
Mi s-o fi părut!

- …

Ădevărul despre punctul D. 3, három, three

DECÆBAL CĂTRÆ BOBOR

REZUMAT Măritul rege, călare pe metereze și pe-un elan liric, a intrat în vorbă cu flamandul Yves van Thur Binka: - De unde vii, mojice? - Vin tocmai de la Plevna, pll de bulgari.
- Dar aste decorații… ceasuri, uăi!? se minună neînfricatul rege. - Davái! Stai că nu e belgian, bosomeg. - Mai îngheață, bre, Obi și Eniseiu’? - Decât Baikalu’. Carámba! își aminti regele cu drag o veche doină de cătănie… “Ay, ay, ay, Байкал, Baikal, Zici că-i mânz? Eu zic: Ba-i cal!” …ștergându-și pe furiș o lacrimă ce-atârna ca proasta în… p’acolo.
- Ce vânt, ce fenomen meteo, ziceai că te abate pe la noi? Ce crivăț, plc, că de la voi vine, ‘tu-vă muma-n cur de ruși! Bașca ploaia, vorba cântecului, fredonă încetișor temutul domnitor. Nervos numai la acest gând, strigă după medelnicer, mă rog, după un înalt oficial. - Proconsulæ! - Ăștea e la romani, Măria Ta, îi sări în ajutor un și mai înalt dregător. - Igaz/ ígoz, pe bune? - Cam ca tarabostes de pe frumoasele noastre melége. - Meleaguri, uăi, genul …