ADEVĂRUL DESPRE MARCO POLO. 3, három, trois
PE DE LA POVESTE Rezumat: vă leatu 1300, Marcu, paharnicul Ulea, e trimis de vodă za delegație spre răsărit să vânză curechi. Cu nevasta. Sau despre cum s-au cunoscut Marcu și Tünde. Să tot fi fost într-o joi. Soarele se răsfăța pe cerul limpede, era deja de vreo doauă - trii suliți. Sau lănci. Sau șpăngi, plș, ce-or mai fi și alea. Obosit de lungul drumul până acasă la ai săi, tocmai la Veneția de Jos, aia de mai jos de Rupea Gară, mai tânărul pe atunci boier Marcu, viitorul paharnic Ulea, se opri, la întoarcere, să-și tragă sufletul umpic într-un sat de la curbură. Acolo, ce să vezi? Târg mare! - Na, belea, nimerii la bâlci, se gândi el. Se mai gândi totodată să se dea în roată că tare îi mai plăcea, da’ cum îi era și mai tare sete, se duse întins la o tarabă. - Bragă aveți? - Nincs/ ninci ( pronunțat ca 5 - nu e, nu avem), răspunse o unguroaică brunetă care se afla acolo, rezemată de tejghea. - Ah, păi zi așa, se dumiri Marcu. - Așa, zise fata. Wtf, se gân...