Părerea lui Manole

Proaspăt repartizat la terminarea facultății la… hăăăt, departe, la Miercurea Ciuc (Csikszereda pour les connaisseurs) și cum nu prea aveam ce face la birou, m-am apucat să învăț umpic pre limba kürtőș că prea nu înțelegeam neam ce sporovăiau băștinașii și aveam impresia că vorbesc numai despre mine. Despre ocne și saline nu. Știam eu câte ceva, că "a" e un fel de "o", iar "á" = a, sau că sz = s, iar "s" simplu e… "ș"! Ba chiar m-am prins că au, la fel ca englezii cu al lor "the", un fel de articol în faţa substantivului: "a" sau "az/ oz". Bref, vocabularul s-a îmbogățit cu hái norok, bere, vin, câteva cuvinte perechi (bun - rău, frumos - urât etc) și expresii curente… - Compartimentul acesta este pentru fumători? … numerele, 1, 2, 3, 61… 69... Da și nu ( igen éș nem), știam deja. Și, la câteva săptămâni de la aterizarea-mi forțată pe meleagurile cu gulyáș & pálinka, merg cu un coleg, Ernö

Eu, bucureşteanul rătăcit la terminarea facultăţii taman la mama dreacu', la Miercurea Ciuc (unde a-nţărcat secuiu' kürtőșu'), primesc vizita unui bun prieten, RIP, de sorginte tot din ''satul mare de români'', clasicul Nagy-oláh-falu. Apropo, am aflat că aşa îi zice pre limba kürtöş orăşelului… - Vlăhiţa! Eram deja de un an acolo, îi tot povestisem ce bine este pe meleagurile cu pálinka şi cartofi şi ceapă roşie(chiar că a fost o stagiatură de boieri) şi el zice: - Vin în concediu la tine! Neică, ăsta vrea să-mi fure calu', vorba bancului. - Vino, bre, îi zic. Şi vine. Relaţia era cam ca de la boier la sărac: - El în concediu, eu… la servici! Ȋi fac instructajul minimal -:  Ío nó pot/ bună ziua, chéoseoneom/ mulţumesc. Nu am uitat de clasicul, de renumitul ''tessék/ téşic''. De bază! - Toate cuvintele cu accent pe prima silabă, da? - Âhî, achiesează el ca míticii mitíci. Nu mai m-am complicat şi cu Hódmezövásárhely,

Text cu profil profilactic. La spitalul Brâncovenesc, prin '77, post cutremur, era internată o mătușă (sora Silii, aia cu ceasu'), în salon de baștani, cu 4 paturi. În salonul cu pricina, în mjloc, era o masă cu vreo 7-8 scaune la care zilnic adăstau profesorul și medicii boboci și studenții din subordine. - Comisia, ce plm! Mai discutau cazurile, ăla scapā, ăla o mierlește, mai un Solitaire, mai un lapte-gros, ca la servici, deh. Se duce Patroana într-o zi (pe la prânz? pe la chindie?) în vizită neoficială de lucru la cumnata Mița. Așa îi ziceau, așa o știau toți, nici o legătură cu renumita atletă interbelică pe 2 roți. Intră Alteța Sa... - Bonjour, comment ça va? - Coman s-a externat, Sava e la analize. Passons. Le vede ea p'alea din salon, companioanele întru suferință ale Miții, mustăcind, chiar hlizindu-se discret dar, na... și s-apucă de vorbă cu pacienta familiei: - C-o fi, zice Mița. - C-o păți, zice vizitatoarea. Una dintre alea 3 s

Ședință de importanță cardinală, după cum se va vedea. Locația precisă: - La mama dreacu-n praznic! Hăăăt, departe, unde au-nțărcat Nanuk și Fram focile și otăriile. Era prezentă "toată floarea cea vestită a întregului" Nord. Erau și eschimoșii, și innuiții, și laponii, nelipsții agatârși în căutare de un chilipir, aia cu mopu', profu' de geografie, ofcors că și niște sârmofoni... - Nu nimeriseră Brașovu', Măria Ta! ... comisul Crivăț, vistiernicul Viscol, nelipsitul paharnic Ulea, bașca ceva secui amețiți pe motiv de serpentine. De alambic. Estimp, adevărații oameni de zăpadă își râdeau în mătură, în morcov, care cum, că barbă n-aveau. Începe ședința. - Tovarăși, e groasă-mplm! zice tovarășul prim secretar "de la poluri". Gerilă? Vifor? La letopiseț numele lui e trecut sub tācere. - Cum, ce? Calota? au întrebat dezghețatele gepide, cele mereu en vogue în materie de înfofolire. - Etete fleoșc, Marițo! a răspuns principial șeful prezidiului. Ca