Părerea lui Manole

Az a szép, az a szép, Akinek a szeme kék, Akinek a szeme fekete. Lám az enyém… (Ce) frumusețe, Ai cui sunt ochii albaștri, Ai cui sunt ochii negri. Uită-te la ai mei… Mno, draghe, șî cum dătea de-o vreme sudistul Vojnik cu szápá prin anii '80 ca stagiar (era obligatoriu, maică, dupe facultate), printre secui, prin Harghita, zice în sinele lui: – Apăi, mămuca și tătuca e musai (muszáj, muss sein) să viie și dânșii p’acilea. Zonă semi-montană, apă minerală la tot pasul, și normală, incoloră, da’ și colorată, de zici că s-au spălat cărămizi acolo, cu miros sau fără, cu bulburuci originali, ceapă & cartofii roșii… căcălău, Măria Ta (bre, totul până la Mária! Wtf…), szlánă, pálinka, kürtőș… trai, neneacă! Unguroaicele? secuiencele, na… ospitaliere, frate! Primitoare, bașca gospodine! A șa erau și româncele când apărea fun Jánoș, mustăcios sau ne. OK/ rendben, să revenim la Miorița, la… „oaie-less”. Zis și făcut. Vorbesc cu ai mei părinți: - Venim, zic ei. Da’… unde să-i aștept? z...

Amintiri din copiăria altora Am fost la Peștera Urșilor, aia din munții Apuseni, cu nepoții. Mare lucru nu am văzut acolo, numai copane și fleici de urs. Antricoate, mai bine zis. Ghid era un popă. Era și un grup de străini. Tot mormăiau ceva pre limba lor. Tematic, nu? Unguri sigur nu erau deși respirau pe nas și mergeau cu fața. Păreau pașnici și darnici, li se citea în ochi cum le-ar da copiilor nește euroi, dar mare păcat că nu apăruseră încă, eram în anul de grație 1998. - Uci, zice ăla micu', bursucul molecular de 6 ani, ce dreacu' bălmăjesc ăștia? Chiar așa, dreacu', n-a zis, așijderea nici peleme, nu era cu acronime d'astea p'atunci, da' Uci da, așa îmi zicea el încă de când era pitic atomic. Mda, chiar așa, oare ce bâiguie? mă gândesc și-i chestionez rapid în mai multe limbi de circulație internațională și județeană: - Bă, ai cui plm sunteți voi? - Belgique, België! Îu... Belgieni, bosomeg! Nu degeaba mi se păruse mie că erau cam prietenoși ...