Posts

JĂRMANIA, MÂNCA-Ț’AȘ! 1, ein, egy.

Da, stimați telespectatori, ne aflăm prin primăvara lui ‘99, după mineriada enșpe, cu Stoeneștii, cu Cozia, ja-le, jale, anii ăia! Mai zic și de războiul din Iugoslavia și de dreptul de survol pentru avioanele NATO? Mizerabilii ani ‘90, cu nesfârșita tranziție, cu Jelibonu, cu trăiștile de rafie, cu țoalele alea negre, maro și bleumarin, de mers după mort, cu treijdă mii dă lei pentru 1 dolar etâcî™. Prind, rătăcit pe frumoasele plaiuri bihorene, o delegație la Frankfurt, la un târg de textile, alături de o colegă și bună companioană de drăcii, din Moldavia vecină și prietenă, de peste Milcov. Pe bază de invitație de la o firmă… elvețiană! Ceva cu niscai fonduri de încurajare și sprijinire a bolovanilor din Est. La care firmă lucra, ofcors, o româncă. Da’ trebuia trecut prin calvarul vizei Schengen, plvS. De un’ s-o luăm!? - Hai la Timișoara că e mai aproape! Consulat nemțesc, Banatu’, fruncea…
Vasăzică, dăm un telefon la consulat și vorbim cu un cetățean, Herr Siegfried, pe românește. - …

VACANȚE, RESTANȚE...

Harnic și strângător biiatu’, ASE-ist commerçant, pupa-m-aș! mă procopsii, după o sesiune de iarnă și cu decât 3 colocvii restanță. La colocviile astea nu se dădea examen propriu-zis, doar vreo 2-3 teste scrise în timpul semestrului, însă mai conta și nota de la seminar. Bașca prezența, plm, de parcă era important să fii, nu să știi. Prin aprilie era un fel de pre-sesiune, puteam “da” din ele, din “boabele” din iarnă. Da’ la care să merg!? Îl aleg pe cel mai ușor, un colocviu la Economia Industriei. Profa, o doamnă pâinea lui Iștenem, recunoscută că nu prea pica. Numai că mándea nu dăduse nici un test, bașca cam zero activitate la seminar. Adică prezență. Booon, și mă duc la restanța asta. Învăț ceva, materia era chiar oleacă logică (nu chiar ca alte tâmpenii de materii super politizate, majoritatea! adică total inutile în viața reală) și mă duc la examen.
Oral. Intru în sala aia, o clasă ca la liceu, cu bănci, tablă și catedră, trag un belet, merg în bancă, mă uit… - Marfă! chiar se nimeris…

POLSKY BILETY

WARSZAWA, VARȘOVIA 1986
- Haidi, bre, în oraș! Tăcere aprobatoare. Suntem în excursie cu un grup de răzeși și plăieși din orășelele și satele din Harghita. - Gyere, ghére/ haide! Ăla eu, ăla eu… Nici o gheară pe sus. - Surzilor! Șüket! E adevărat că d’abia ajunsesem acolo, în orașul ăla mai mare ca Gheorghieni, și că era vreo 7 seara. - Singuri? Fără ghid? - Ce-are? Mamaie, drághe, nici un haiduc secui nu s-a încumetat. Și plecarăm doar 3 curajoși valahi. Dârji, bre, dați dreacu’ dă dăștepți! Întrebăm noi ce și cum și luăm un autobuz spre centru. Ofcors, luăm și bilete că nu poți să te faci de râs printre străini.A se reține cinstea agatârșă, getă, dacă și cu Parcă. Bre, să vezi drăcie… Era trecută pe tăblița aia ora când trece mașina prin stație! Aha, ne lămurim noi și, când coborâm undeva în centru, notăm ultima oră de întoarcere, 22.55 parcă. Și începem să ne învârtim p’acolo, prin Varșovia, căscând ochii în stânga și-n dreapta, mergând într-un fel de careu, să nu ne rătăcim: înainte, stânga…

ASDF JKLș

Aşa era tastatura la maşinile de scris, alea clasice, pentru săraci, cu coli de indigo între cele albe, E-ul se bate cu mijociul de la mâna stângă, Șî-ul mic se bătea cu degetul ăla micu' de la dreapta. Asdf, jklş. Asde, aş de... Aş! Deschide de poţi. Ca Mihaela Mihai, odinioară: - Deschideţi poarta soarelui…
Să intru sau nu? Lăsaţi lumina poveştilor.
- Hai, spune-ne o poveste. Ştiam faza cu “spune-ne” de la alţii. Jar mâncai dacă le citeai seara la culcare! Mai picoteai, îţi mai pica cartea din mână… - Şi, şi!? Mami, dormi? Să le spui ca la examen, la oral? Văleu… - Păi ai sărit când fata împăratului… Bre, le ştiu ăştia micii pe dinafară! (Ups! Legat au ba dinafarăle ăsta? Na că nemerii, legat. DEX-ul ajută.) Ştiu tot, bre, copchiii ăştia! Cuvânt cu cuvânt, cu virguli şi crătimi. Zic: ia să încercăm noi ceva nou, o variantă participativă, un brainstorming moţăit. Porneşti de undeva şi speri, în sinea ta, să adoarmă, na…, ă..., cumva, mai repede. Că mai mersese şi cu tura de nepoţi de dina…

30 de ani de HR. 1, egy, one

MAI NIMIC DESPRE ORNITORINCI

Au fost mai puțini, bre! Decît fo 10 la “human resources”. Ce ziceam… Am sărbătorit pe 1 aprilie TREIJ de ani de când am plecat din Harghita, în ‘88. Cu vreo 4 ani înainte, în toamna lu’ ‘84, aterizam ca un fluturaș cu repartiție obligatorie de loc de muncă, ca dârz absolvent de ASE, pe frumoasele meleaguri harghitane. Sau melege? - Ce te melegeni, codrule… Apropo, “meleg” este “cald” pre interesanta limbă kürtőș, cu accent pe prima silabă, ca toate cuvintele fraților noștri întru pálinka & langyoș. - Ce cald, neică!? În prima iarnă acoloșa am prins “la liber” (fără coadă, bre!) doar… - 42° Celsius. - Să-i sparg de secui șovini! Intenționat au făcut asta! Neică… Sunau neamurile și prietenii în draci! că dădeau la radio, la difuzor, temperaturile: - ici, colo, la cetățenii normali, - 5°. Miercurea Ciuc, Joseni, Toplița (tot în Harghita), Întorsura Buzăului (Covasna, la curbură) - 20°, -25°, că ungurenii erau mai bogați cu 15 sau 20 de grade. - pe la oameni - 15°…

POVESTE FĂRĂ PERDEA

WARNING! ACHTUNG! FIGYELEM! Atenție!
Urmează text & imagini care vă pot afecta emoțional.
Nu este recomandat românilor, credincioșilor, minorilor, maturilor, blondelor, ateilor, ungurilor, instalatorilor etc etâcî.

Și cum șădea eroul nostru, Voinik, în pridvor, și trăgea din chiștoc, rupt de oboseală, se gândea el, de vorbă cu sinele lui:
- Bre, gata. Covoare bătui, prafu... parcă am șters ceva, de văruit pomii... ok, mobile mutate, alea-alea duse de colo-colo, am udat și mazărea și arpagicu', am servit cina la colegele de birou? servit, 13 porții, lopata, cazmaua, bătătoru' la locul lor, cuvertura pe pat, teancurile de euroi acolo, nu zic unde, niște bulbi de buruieni plantate, perdeaua pusă...
Poză cu perdeaua spălată, pusă.

Perdeaua!?
Să-i sparg pe turci! Că de la ei vine cuvântul ăsta. Laleá, cafeá, perdeá...
Ce bine să fi fost ca olandezii, nenică, că ăia n-au perdele la geamuri!

Anșa, cum ziceam...
De vreo săptămână fac striptis, de când a luat mămuca perdeaua la spălat. Am ve…