MUZICĂ DE OAMENI, BRAE!

19 august 2017
.
Pink Floyd. Mai e ceva de spus?

Muzică adevărată, cu M mare, frumoasă, sensibilă, emoționantă, cu melodie și ritm, cum îi place voinicului, cu o minunăție de voci și brizbrizuri instrumentale, cu chitările alea care plâng, cu clapele alea minunate, cu tobele ce bat exact cât trebuie, cu multe schimbări de tonalitate și ritm, cu saxul ăla și gagica aia care se tânguie sfâșietor…

Contează și versurile? Și da și nu, că muzica asta de vis putea fi compusă, de ce nu, de un japonez sau de un polonez.
Trebuie să învăț să mă căiesc ca rața leșească, să gânguresc… “tâșonț”?

Pe vremea aia, un album serios se făcea într-un an, cu multă atenție la detalii, bașca tehnica de atunci: înregistrau pe bandă magnetică și, dacă o lungeau mult cu înregistrările, se deteriora banda, scârțâia, hârjâia, se pierdeau tonuri, trebuia să refaci cântecul, nenică.

Puritanii Pink Floyd o țin lánga cu anii 67-70, când cântau cu Syd Barrett. Da, dar atunci era altceva, era copilăria muzicii ăsteia, după revoluția pop-rock a Beatles-ilor, se făceau tot felul de experimente, se căutau ritmuri și sonorități noi, bașca "psihidelica", să fie... adâncă, mesaje, alea alea, mai erau și doinele cele, bluzurile alea interminabile.

Bref, o capodoperă, Dark Side of the Moon, povestea acestei bijuterii.
Sau, cum zicea cineva despre “A night at the Opera”, creația celuilalt carismatic grup, Queen:
-This is art!

Apăi, așa e, pur și simplu… fucking brilliant!

Postarea asta e pentru M.
- Adică… em, mî?
- Îhî.

http://www.dailymotion.com/video/x1rpksr

Comments

  1. Trupa Omega anul curent împlineste 55 de ani muzicali. Dacā cauti muzicā de calitate, trebuie sā cauti pânā în anul 2000, de atunci nu prea au apārut geniali în muzicā.

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

ȚÍKLA

GAUDEAMUS. 2. Intermezzo cu bască