ȚÍKLA
Despre mine, despre pixuri și creioane
Zice:
- Du-te cu avionul că e mai sigur.
- Etete fleoşc, zic, am mai fost.
La greci. Mai fusesem, în 2002, tot cu trenul, când se ridicaseră vizele, puteai sta 3 luni dar, te puteau opri, pe diverse motive, să intri. Am prins şi când era cu umilinţa aia imensă, până în 2002, înainte să-şi facă pomana cu noi, cu alea 3 luni: cozi interminabile, interviu la ambasadă sau consulat, actele! şi scoteai ca milogul din traistă, paşaportu', actu' de casă, de la servici, adeverinţe de venit, tot felul de legalizate, traduse şi apostilizate, invitaţia de dincolo, asigurare medicală, bilet dus-întors, te mai freca, mai ştergea cu tine pe jos (Şi faianţa? Şi! Şi clanţa? Şi!), totul pentru amărâta aia de viză, să mergi dincolo, în Uie.
Avusesem şi un rateu onorabil la ambasadă, în 2001 nu am primit viza de Grecia. Dar mai fusesem afară, prin '99, în Jărmănia, başca, aveam pe paşaport şi viza de Austria şi Elveţia. Conta? Conta un cur, erai fiul ploii, un neica-nimeni, şi ca barosan şi ca instalator.
Cel mai elegant era, părerea mea, să te duci cât mai jegos, ca toţi ăia ai noştri de au împânzit Vestul cu fustele, ciorditul, cerşitul, seminţele şi manelele. Cum, mama dreacu', or fi trecut ăia peste atâtea graniţe? Neică, cum să zic… şi un prieten sau neam să fie, dacă e murdar sau beat, îl trimiţi la plimbare, să viie cu ta-su tuns… Passons.
Era pe la mijlocul lui decembrie 2005, mă chemase nepoata acolo, ca să stau cu fi-sa, cu caţaoanca cea mică, până după revelion. Zic:
- Lasă că merg cu trenu' că mie îmi place. Mai citesc, alea alea, mai vezi peisaju', mai te conversezi…
Mă încarcă verişoar-mea, pentru fi-sa, cu de toate, ca pe Moş Gerilă, că doar urma să prinz Crăciunul acolo: salam, parizer, cârnaţi, căizeraş, sarmale, caltaboşi, murături, prăjituri, bomboane, eugenii, ciucalăţi, jucării, pungi şi borcane, sticloanţa de 2 litri a lu' mandea cu ţuicoasă… aveam 2 gentane full, de-abia le căram. Şi plec. Cu vagon unguresc. La ăştia e mai curat, zic, mai şi schimb, poate, câteva cuvinte în kürtöş…
Şi, tâgâdâm-tâgâdâm, prin Bulgaria vecină şi prietenă. Vameşu' bulgar, draghi sliteli, Drenkova, naruşenia, să-l f@tătă, m-a taxatătă de fo zece euroi, ca să-mi deatătă paşaportu' înapoi. Unguru' de la vagon, ne-a adus câte o sticlă cu apă şi ne-a zis ca seara, după ce închidem uşa la compartiment, s-o fixăm la uşă, să nu să dăşchiză că mai vin dracii de bulgari la furat. Ȋn vagon eram vreo 4-5 rătăciţi, printre care, eu, o tanti bulgăroaică, Gogoşarova, un grec şi o ucrainiancă măritată cu un Spyros măsliniu. Era lejer, relaxat, biiatu', singur acasă N-şpe în odaie, la treling şi papuci, mai o pipă, mai o gură de cafia. Ciu-ciu-ciu, trenul, şi mergem, şi mergem, și tot metgem, trecem de Sofia şi ajungem la miezu' nopţii la greci.
Bre, şi nu zici că ne dă jos din tren, pe mine şi pe bulgăroaică!
- Down, down, yes, you!
Wtf… E groasă! Pui adidaşii în picioare, iau borseta cu paşaportu', banii, invitaţia, asigurarea şi biletul de tren dus-întors, iau şi o straiţă şi… cobor, ce naiba să fac!?
- You and you, back!
- Ă!?
- Back to Bulgaria!
- Păi de ce, vere? Vorbeam pe ingliş dar mai amestecam şi ceva cuvinte greceşti, din bruma învăţată.
- Píso, back!
Zice:
- Du-te cu avionul că e mai sigur.
- Etete fleoşc, zic, am mai fost.
La greci. Mai fusesem, în 2002, tot cu trenul, când se ridicaseră vizele, puteai sta 3 luni dar, te puteau opri, pe diverse motive, să intri. Am prins şi când era cu umilinţa aia imensă, până în 2002, înainte să-şi facă pomana cu noi, cu alea 3 luni: cozi interminabile, interviu la ambasadă sau consulat, actele! şi scoteai ca milogul din traistă, paşaportu', actu' de casă, de la servici, adeverinţe de venit, tot felul de legalizate, traduse şi apostilizate, invitaţia de dincolo, asigurare medicală, bilet dus-întors, te mai freca, mai ştergea cu tine pe jos (Şi faianţa? Şi! Şi clanţa? Şi!), totul pentru amărâta aia de viză, să mergi dincolo, în Uie.
Avusesem şi un rateu onorabil la ambasadă, în 2001 nu am primit viza de Grecia. Dar mai fusesem afară, prin '99, în Jărmănia, başca, aveam pe paşaport şi viza de Austria şi Elveţia. Conta? Conta un cur, erai fiul ploii, un neica-nimeni, şi ca barosan şi ca instalator.
Cel mai elegant era, părerea mea, să te duci cât mai jegos, ca toţi ăia ai noştri de au împânzit Vestul cu fustele, ciorditul, cerşitul, seminţele şi manelele. Cum, mama dreacu', or fi trecut ăia peste atâtea graniţe? Neică, cum să zic… şi un prieten sau neam să fie, dacă e murdar sau beat, îl trimiţi la plimbare, să viie cu ta-su tuns… Passons.
Era pe la mijlocul lui decembrie 2005, mă chemase nepoata acolo, ca să stau cu fi-sa, cu caţaoanca cea mică, până după revelion. Zic:
- Lasă că merg cu trenu' că mie îmi place. Mai citesc, alea alea, mai vezi peisaju', mai te conversezi…
Mă încarcă verişoar-mea, pentru fi-sa, cu de toate, ca pe Moş Gerilă, că doar urma să prinz Crăciunul acolo: salam, parizer, cârnaţi, căizeraş, sarmale, caltaboşi, murături, prăjituri, bomboane, eugenii, ciucalăţi, jucării, pungi şi borcane, sticloanţa de 2 litri a lu' mandea cu ţuicoasă… aveam 2 gentane full, de-abia le căram. Şi plec. Cu vagon unguresc. La ăştia e mai curat, zic, mai şi schimb, poate, câteva cuvinte în kürtöş…
Şi, tâgâdâm-tâgâdâm, prin Bulgaria vecină şi prietenă. Vameşu' bulgar, draghi sliteli, Drenkova, naruşenia, să-l f@tătă, m-a taxatătă de fo zece euroi, ca să-mi deatătă paşaportu' înapoi. Unguru' de la vagon, ne-a adus câte o sticlă cu apă şi ne-a zis ca seara, după ce închidem uşa la compartiment, s-o fixăm la uşă, să nu să dăşchiză că mai vin dracii de bulgari la furat. Ȋn vagon eram vreo 4-5 rătăciţi, printre care, eu, o tanti bulgăroaică, Gogoşarova, un grec şi o ucrainiancă măritată cu un Spyros măsliniu. Era lejer, relaxat, biiatu', singur acasă N-şpe în odaie, la treling şi papuci, mai o pipă, mai o gură de cafia. Ciu-ciu-ciu, trenul, şi mergem, şi mergem, și tot metgem, trecem de Sofia şi ajungem la miezu' nopţii la greci.
Bre, şi nu zici că ne dă jos din tren, pe mine şi pe bulgăroaică!
- Down, down, yes, you!
Wtf… E groasă! Pui adidaşii în picioare, iau borseta cu paşaportu', banii, invitaţia, asigurarea şi biletul de tren dus-întors, iau şi o straiţă şi… cobor, ce naiba să fac!?
- You and you, back!
- Ă!?
- Back to Bulgaria!
- Păi de ce, vere? Vorbeam pe ingliş dar mai amestecam şi ceva cuvinte greceşti, din bruma învăţată.
- Píso, back!
'tu-ţi pisica mă-tii…
- Kiríe, moşule, uite colea invitaţia, asigurarea, banii…
- Back, píso!
Tuzgura mă-tii de vameş. Şi bosomeg, şi alea alea… A dreacu' jigodie, un ochelarist aschilambic, nici nu vorbea englezeşte sau nu vroia. Traducea un grănicer, o namilă cu un puşcoci în spate.
- Păi coane, merg la aia mică, la mikrí, Christmas, uite dulciurile, jucăriile…
- Óhi. Píso! Canci, valea!
Bulgăroaica, doamna Gogonelova, care nu ştia decât treşcătă - pleşcătă, se pune pe plâns. Eu, raţional, nu mă pun pe nimic, mă avânt spre înălțimi, levitez ce levitez şi… zbang! cad pe gânduri:
- Am belit-o! Ăsta, scaloiul de vameş, vorbeşte serios!
Şi trenul pleacă, ciu-ciu-ciu, la revedereee, tabără dragăăă... Grănicerul ne ia de haripă, ne dă afară din biroul ăla şi…
- Kiríe, moşule, uite colea invitaţia, asigurarea, banii…
- Back, píso!
Tuzgura mă-tii de vameş. Şi bosomeg, şi alea alea… A dreacu' jigodie, un ochelarist aschilambic, nici nu vorbea englezeşte sau nu vroia. Traducea un grănicer, o namilă cu un puşcoci în spate.
- Păi coane, merg la aia mică, la mikrí, Christmas, uite dulciurile, jucăriile…
- Óhi. Píso! Canci, valea!
Bulgăroaica, doamna Gogonelova, care nu ştia decât treşcătă - pleşcătă, se pune pe plâns. Eu, raţional, nu mă pun pe nimic, mă avânt spre înălțimi, levitez ce levitez şi… zbang! cad pe gânduri:
- Am belit-o! Ăsta, scaloiul de vameş, vorbeşte serios!
Şi trenul pleacă, ciu-ciu-ciu, la revedereee, tabără dragăăă... Grănicerul ne ia de haripă, ne dă afară din biroul ăla şi…
Ptrrru, Batore, bătrâne!
- My luggage! Bagaju'!
- What? Ti?
- Geanta mou e în treno, bre!
- What!? Ti?
- Două trăişti, bre, una coleá, una coló, în tren!
Tiii… agitaţie, înjurături, d'alea cu gamoto şi malaka, cred că nu de mine ziceau, telefoane prin staţie…
- My luggage! Bagaju'!
- What? Ti?
- Geanta mou e în treno, bre!
- What!? Ti?
- Două trăişti, bre, una coleá, una coló, în tren!
Tiii… agitaţie, înjurături, d'alea cu gamoto şi malaka, cred că nu de mine ziceau, telefoane prin staţie…
Nu zici, mamaie, că aduc ăștia trenul înapoi!? Am avut şi eu micul meu moment de glorie, autografe, poze, aplauze…
Aduce nămiloiul de grănicer, de la tren, și gentana cu pricina şi… hai spre fâşie! Hai-hai, uşor de zis, dar greu de cărat trăiştili ălea pline cu borcane. Mai făceam câţiva paşi, mai mă opream să respir. Hai că poţi, we love you all!
- Éla, éla, hai, hai, grecoteiul.
Ela e mă-ta, să te sparg, cu nasul tău subţire, cu tot.
Şi ia-o spre vama bulgărească, târşa-târşa, la vreo sută de metri distanţă. Mai cară, mai respiră… Kastraveţkaya, tovarăşa de suferinţă, m-a pierdut lejer.
- Alooo, nişte răsaduri…
Nimic. La bulgari la vamă nici nu s-au uitat la noi. Ies din vamă, repet, miezul nopţii, decembrie, bine că nu era prea frig. Ceva lumină chioară p'acolo, niscai chioşcuri închise şi câţiva taximetrişti. Se vedeau nişte luminiţe, mai la mama dreacu', total neinteresant în pustietatea aia.
- Kiríe, kiríe, zic ăia. Ce chirie, mânca-ți-aș…
- Mister, please, zic eu.
Bre, ai dreacu grădinari… ştiau doar greceşte! Pfuaiii… Na-ţi-o dreasătătă că ţi-am frântătă! Ce mă-sa mare fuck? Cum dreacu' ajung acasă? Home, sweet home, plsh… Ştiam eu că sunt jos, în colţul hărţii, dar habar n-aveam ce distanţă e până la Sofia, că una e cu trenul şi alta cu aftobuzul. Paranteză: de unde eram, am calculat asta ulterior, până la Sofia, sunt bătuţi 180 de km, cu 10 mai mult ca de la Bucureşti la Braşov. Nene, dar numai prin munţi! Şi noaptea! Şi cu ce ajung la sera aia mare cu castraveţi!? Ă? Mno, şi aparetătă, vinetătă, şi un cefos care o rupeatătă pe englezeşte, mai cu deştele, mai pe greceşte, ne tocmimtătă, cinzeci de euroi, parcă, şi… plec spre Sofia.
Cu altul! Care nu bunghea, în afară de beşcătă - freşcătă, decât pe limba cu măsline. Ce conversaţie încântătoare, ce schimb de replici… parcă eram Pleşu cu Liiceanu pe TVR Cultural. Nimicuţa, mamaie! Scoţ o ciungă, la un moment dat, şi îl întreb pe Jelio Jelev dacă vrea:- Éla, éla, hai, hai, grecoteiul.
Ela e mă-ta, să te sparg, cu nasul tău subţire, cu tot.
Şi ia-o spre vama bulgărească, târşa-târşa, la vreo sută de metri distanţă. Mai cară, mai respiră… Kastraveţkaya, tovarăşa de suferinţă, m-a pierdut lejer.
- Alooo, nişte răsaduri…
Nimic. La bulgari la vamă nici nu s-au uitat la noi. Ies din vamă, repet, miezul nopţii, decembrie, bine că nu era prea frig. Ceva lumină chioară p'acolo, niscai chioşcuri închise şi câţiva taximetrişti. Se vedeau nişte luminiţe, mai la mama dreacu', total neinteresant în pustietatea aia.
- Kiríe, kiríe, zic ăia. Ce chirie, mânca-ți-aș…
- Mister, please, zic eu.
Bre, ai dreacu grădinari… ştiau doar greceşte! Pfuaiii… Na-ţi-o dreasătătă că ţi-am frântătă! Ce mă-sa mare fuck? Cum dreacu' ajung acasă? Home, sweet home, plsh… Ştiam eu că sunt jos, în colţul hărţii, dar habar n-aveam ce distanţă e până la Sofia, că una e cu trenul şi alta cu aftobuzul. Paranteză: de unde eram, am calculat asta ulterior, până la Sofia, sunt bătuţi 180 de km, cu 10 mai mult ca de la Bucureşti la Braşov. Nene, dar numai prin munţi! Şi noaptea! Şi cu ce ajung la sera aia mare cu castraveţi!? Ă? Mno, şi aparetătă, vinetătă, şi un cefos care o rupeatătă pe englezeşte, mai cu deştele, mai pe greceşte, ne tocmimtătă, cinzeci de euroi, parcă, şi… plec spre Sofia.
- Chewing-gum?
Asta dă din cap ca bulgarii, da-da-da, adică… nexam. Csf, ncsf. După câteva minute, amuşinând atmosfera din maşină, zice:
- Țikla?
Bre, şi-mi pică fisa! Aşa zicea şi caţaoanca aia mică la guma de mestecat, țikla. De la ce? De la… Chiclets, una dintre primele mărci de gumă de molfăit.
- Iaca coleatătă ţikla, creştine, zic io darnic.
Bref, peste munţi şi peste văi, înc-o dată, măi flăcăi, ajungem la Sofia, la autogară, la rată, la irta spre Ruse. Pe drum spre a lu' Sofica, mă 'cerca o uşoară problemă, la câtă zeamă de cafea băusem, da', zic, unde plm să mă opresc pe coclaurii ăia? Şi noaptea!? Pleacă, dreacu', Zdravko Zdravkov cu borcanili meli şi mă lasă prin coceni. Mai mă trecea câte un fior că ar putea să-mi dea una-n cap şi să sfârşesc ca Nechifor Lipan, prin vreo văgăună. Mie, fratili lui?
La aftogară, taman ce pleca o rată, o irtă, spre Ruse.
- Treşcătă - pleşcătă, când pleci, bre? îl întreb eu pe şofer, uşor apăsat de problemă.
- Măşcătă - păşcătă, acuma, zice.
Pfuai… Asta e, #rezist, ce să fac. Bag trăiştili la cală, urc, găsesc un loc şi… Neică, nu zici că mai stă vreo 10 minute! Alea alea, îi urez io în gând că în faţa mea stăteau vreo 5-6 studenţi basarabeni. Trebuie să oprească, mă gândesc, ce dreacu', că e drum lung, tre' să fie ceva staţii până acolo, nu? By the way, exact cu dooj de km mai mult ca de la Bucureşti la Sighişoara, decât 310 km. Şi merge, şi merge, și merge, şi eu, apăsat de presiunea problemei, mă fac verde, roşu, mov, fuchsia, la faţă.
- Vă e rău? Tensiunea? zice un copil d'ăla cu chirilice.
Bre, tu n-ai treabă? îi răspund în gând. Mai mă sucesc, mai mă foiesc, mai stau picior peste picior, ca baştanii, mai mă ridic în picioare… pișă-te că pleacă trenu’... 'ai de capu' mieu, uăi… Mno, şi, enfin, opreşte undeva, într-un final, mă repez la toilet şi… ce să vezi?
Intrarea la cabine era cu fise, bre, ca la automatul de cafea! Pfuai de mine…
Haide, vere, că glumii.
Happy-endătă.
https://www.youtube.com/watch?v=vUAaHkGpJy8
Ete ce bine-i sa-ti pice fisa! Glumii si io, deh...
ReplyDelete