AL 8-LEA PITIC. 3

DER PITIK MIT DEM GOLDEN KEUH


DAS DRITTE KAPITEL

Cioc, cioc, tschöck, csök.
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?”

- Care ești, bre?
- Sunt eu, Fane, mămucă!
- Mă, Ștefane…
- Da.
- Ești mare de acuma.
- Aserțiunea dvs este comprehensibilă.
- Iar ai venit?
- Apăi…
- Nu știi că stimata mă-ta nu șade aici?
- Ba da.
- Și ce vreai?
- Îmi caut paloșu’.
- Acilea îl pierduși?
- Nu.
- Păi și?
- Aici e mai lumină.
Csf, ncsf.

Spre ziuă se aude iar:
Knock, knock, knocking on the goddamned door…
Fir-ai al dreacu, Fanæ, cu vocativu’ tău, zice prințesa în sinea ei.
- Fănele, ești beat?
- Good morning.
Îu! Ăsta nu e Fanae, îi trecu fetei rapid prin gând. O fi alesu’, te pomenești.
Scoate cu greu capu’ printre metereze, că avea coroniță, fată de-mpărat, deh:
- Parola!
- Three goatlings…
- Așa… Ce-i cu iezii ăștia 3?
- Three goatlings…
- De ce tot repeți?
- I couldn’t find “cucuieți”.
- Treci peste. Over the hill.
- Sorry?
- Cucuieții din Deal.
- A…
- Păi vezi…
- The door to the mother open…
Aoleooo… precis e neamț, că ăștia pun verbul la sfârșit propoziției, f#tu-le muma-n cur cu topica lor, se gândi prințesa.
- Bre, ești de origine neamță?
- Ja, ja, der deutsche Sorginte…

Jajj/ iói, Iștenem, na că îl nemerii, cugetă dânsa.
- ... aber…
- Abăr, labăr…
- ... meine Frau…
- Fräulein, bre!
- Zi, zău, cu limba scoasă!
- Șá-rap, c-aude tata!
- Ich bin arian…
- Pfuaaai…
- … im modúl.
În modúl, hm… ca la algebră, uăi!? Scoate fata acuma capu’ și pe fereastră, tot cu chiu și tot cu vai…
- Zguramătii de diademă…
… se chiorăște mai bine, dar, atenție! tot princiar, la drumeț…
- Ptiu, drace!
- Ptiu, neptiu…
- Bre…
- Ighen.

- Tu nu ești ăla din Gabon?
- Come on…
- Gabon, uăi!
- Cold, cold…
- Ă?
- Rece, rece.
- M-am dumirit. Zair?
- The year!?
- Congo, vere.
- Warm, warm.
- Belize?
- Nein.
- Ă… Bulgaria?
Doar cu geografia nu prea le avea prințesa, da’ altfel…
- Botswana.
- Și ce vreai de la sufletul mieu, tu, copchile?
- Copil, copil, cu cucu’ de-un chil.
- Mno, așe.
- Vreau cumpăr la tine.
- Hai la tata.
Și se duc.
- Tată, uite, veni încă unu.
Ta-su, deh, ca orice părinte, că câr, că hâr, că mâr…
O ia împăratu’ pe fată de-o parte…
- Stânga sau dreapta?
… și îi reamintește valorile morale și preceptele strămoșești care se aplică în astfel de situații. Se întorc ei la pețitor…

- Marcă banu’!
Scoate ăla o bancnotă…
- Veniși cu cheșu’, ca săracii.
- Dați și pe caiet?
- Ai, hai...
- Hi, again.
- Auzi, Fulg de Nea…
- DNA?
- Pușchea pe limbă!
- OK, OK, push…
- Ăștea e bani?
- Yes, Prea Luminate.
- Nu ieși încă.
- Ieși or Iași? Cum îi corect?
- De ce?
- Întreb pentru un prieten, Măria Ta.
- Las-o dreacu-n pace pe Măria, acu’ ne tocmim.
- Talk. Me listen.
Se uită mai bine-mpăratu’ la banii ăia…
- Mă…
- Me?
- Tu nu cumva ești… croat?
- Crow... what?
- Da, da.
- Nău, nău.
- Păi ce bani e ăștia!?
- Dac-așa le zice pe la noi, plm…
Next…

Brrrum- vrrrum, hodoronc - hodoronc, zdronca- zdronca. Și clopoțeii țiuiau…
- Uatăfac… nu poți avea un moment de liniște, zice fata.
Se alesese prafu’ de somnul ei de fumusețe. Se uită ea pe geam și vede un cetățean coborând dintr-o birjă.
- Domnu-i acasă?
Cred că de Vodă întreabă, se gândește fata. Da’ chiar așa, nu a zis nici bună ziua, nici f#tu-te-n cur… hai să-l fierbem nițel.
- Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
He, he, cred că i-am zis-o bine.
- Dumneata spune-i c-am venit eu.
Pardon? Dumneata? Ăsta n-a auzit de Alteță sau, măcar, Excelență?
O fi din Tecuci, săracu’.
- Nu pot, domnule.
Tergiversăm, tergiversăm. Dacă nici bună ziua n-a dat…

- De ce?
De ce, de nece… Of, of, of… greu cu coaxialii ăștia.
- E încuiată odaia.
Shiiit… Trebuia să zic vastele apartamente. O să creadă că suntem săraci.
- Bate-i să deschidă.
I-auzi idee la ăsta… La ora asta, bre? Păi mă sparge tata!
- Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
La Domnia sa, la Domnia sa trebuia să zic, fuck! sau baremi la Dânsu’, bosomeg.
- Care va să zică, a plecat?
Care, necare, pe care, văcare…
- Nu, domnule, n-a plecat.
Gata, l-am zăpăcit de tot!
- Amice, eşti... idiot!
Pfuai… ‘tuzguramătii cu Tecuciu’ tău!
Next…

Cum stătea fata lui Vodă prin căsoiul ăla de săraci și se nimerise și un moment de respiro…
- Poate era harți…
- Harți la pețit, bre?
- Păi ce-are?
- Ce-are, ce n-are…
… un moment mai prelungit, trebuie precizat, își zice în sinea ei:
- Ce-ar fi să deretic oleacă?
Se mai gândi un pic…
- Chiar să iau șaorma de la gura bieților oameni?
Nooo…
Mai dă-i în mă-sa mare de săraci! Așa că renunță rapid la acest impuls politicălly incorrect.
- Șeherezado!
- …
- Surdo!
- …
- Mă, n-auzi!
- Ce mai vreai, uăi?
- Ce fac prințesele când se plictisesc?

- Un cerc?
- Întreb serios.
- Care dintre ele?
- Cum care?
- Păi alea de la voi sau astea de lângă oază?
Văleu… s-a țăcănit și asta!
- Mai mă interpelezi mult?
Ups… Ce-o fi apucat-o?
S-a ofuscat, te pomenești! se minună fata împăratului cel vestit, și mare, și puternic, etc, plî.
- Te dau afară din poveste! zice Ș. H.
Îîîu…
- OK? continuă Șehe.
- Aș ieși, da’ n-am chei!

Indicație regizorală: din off să se audă slab:
- ‘ți-ale dreacu’ de prințese, de lângă sau nelângă oază!


Țâr, țââr, țâââr.
Care ești la ora asta!?
Mno, și se trezi fata la ușă c-o babă.
- L-ați văzut cumva pe Zdreanță?
- Poftim?
- Cel cu ochii de faianță!
- Aici pețim.
- Da, da, o pății. Nu-l mai găsesc.
- Cu pețitul, bre.
- Nu e scara 2?
Der Neksst…

Ajunsă cu povestea aici, fix când să mijească zorile, Șeherezada căscă discret și băgă publicitate.

Comments

Popular posts from this blog

ADEVĂRUL DESPRE PUNCTUL C. 2, kettő, two

Adevărul despre punctul D. 1, egy, one

BARIERA VERGULUI