CU BASCĂ ȘI FĂRĂ BASCĂ

CIFRA ROȘIE


Examen scris la mate, la ASE, vara, în anul întâi.
Profu:
- Cine trage biletul?
Ăla eu, ăla eu…
Bre, și se trezește un deștept:
- Trage tu, Manole!
Concluzia, probabil…
- Păi di șie, uăi, moa!?
Mă cam codeam, plc.
- Hai, hai, du-te, zic și ăștialanții din grupă.
Biiatu’ era cam ludicus mucalitum, cred că d-aia m-au nominalizat.
Oi mai fi tras și la alt examen!?
O fi fost cu noroc înseamnă, zic acuma, dar nu mai țiu minte.
Și… me duk. Lipa - lipa, târșa - târșa, cobor elegant și grațios scările sălii, un amfiteatru din Cibernetică, că mă așezasem mai la cucurigu. Ăștia, colegii, hi, hi, hi, și ho, ho, ho…
- Bagă mare, meștere…

Bag, bag… da’ stai să vezi. În ce!?
Că ăla, profu, zice:
- Unde punem biletele cu subiectele?
- Ă?
- Lozurile, bre.
Ah…
- Păi din ce tragi?
- D’obicei din butoi.
- Uăi!
- Cu furtunu’.
- Aci, bre.
- A…
- Păi vezi!?
- Dintr-o pungă?
- Nooo…
- Altă pungă?
- Nț, zice el.
Avea chef de glume. Cred că vroia să mă treacă.

- N-ai și tu o căciulă?
Vara, bre, în iunie?
- Taman azi n-o luai.
- Un fes măcar.
Wtf…
- Nici șapcă?
Moamă…
Noroc cu o colegă:
- Bască merge?
- Ce culoare?
Bre, mă leși…
- Hai, fie.
Uf…
- Dar ar fi fost mai bună o căciulă.
Csf, ncsf.
Scârm bine, cotrobăi în basca cu lozuri…
- Asta are, asta n-are, asta-i necâștigătoare…
… éș trág… și back to my place.

- Probleme, Gogule?
- Pas de problème pour Gogü.
Parfum, o splendoare de subiecte! elegante, logice, ușoare. Mă simțeam ca acasă, bre, țup, țup, țup, ca un iepuraș, printre gráfurile, vectorii și integralele ălea.
Țaca - paca, floare la ureche.

Ce vițel la poarta 9, ce mâță și calendar… Bietele quattropode erau mici animăluțe de pluș…
Nu cred că am rezolvat vreun exercițiu mai mult de jumate. Ăilalții… poate, dar mándea… canci, ciuciu, nexam. Bre, nimerisem un subiect…
- ¡Que viva la muerte de la pasión! nu alta!
E clar, zic, mai viu și la toamnă.
Ăsta, profu’, era oricum cam dilimandros, bașca cu renume de gagicar. Nici o șansă, la ținuta-mi de falnic bărbos, să fiu confundat.

Nu mai zic că avea și un nume tare ciudat, neobișnuit, se termina cu... Escu!
Un prof de mateoftică ar trebui să aibă un nume… tematic, zic: Alunu, Primo, Măndoi, Treiași, Medianu măcar.
Sau prenumele, baremi: Ariana, Vector, Ipotenuza…

Si, cum era protocolul, examenul scris terminându-se la 12, pe la ora 3 mergem după rezultate.
- Ai făcut ceva?
- Un cerc…
- Eh…
- Nu prea.
- Nici eu.
- Ai tras un bilet…
Ups…
- Nici eu.
- Ai avut o mână…
Văleu…
- Nici eu.
Și, se face ora 4 și ăia, profu’ și asistenta, nimic… nici un semn nu dădeau drumeților, nu mai ieșeau din sală.
- Da’ tu?
- Nici eu.
- ’te’n zbang cu subiectul tău.
Păi voi m-ați pus, uăi…
- Nici eu.
- Nici eu.
- Îu…
Se face 5… Pfuaaai, deja berea cu unii de la Cibernetică s-a dus…
- Ce dreacu’ subiect ai tras?
Eh…
- Nici eu.
- Eu nici atât.
Bre, mă leși…
Neică, și nu zici, d’abia pe la 6, parcă, ne cheamă înăuntru.
- Bravo, felicitări, magna cum laude!
I-auzi, vere…

Nu zici că ne-a picat pe toți!
Mă rog, nu chiar pe toți, decât freo 25 din 30.
Asta am înțeles când ne-am uitat în carnete: întâi ne pusese notele pe bune: 4, 3, 4… 4, 4, 4, 5… 4, 4, 4, 3… 7, 4, 4, 4…
Apoi… 5 peste 3, 5 peste 4!
Cu roșu!

Nene, da’ în anii ‘80, pe timpurile alea minunate, superbe, idioate cu spume, să pici o grupă întreagă se lăsa cu scadal, se interpreta… politic! ca orice altceva, de altfel. Și atunci, ca să evite așa ceva, bietu’ prof a întrebat-o pe asistentă:
- Care, ghia, a mai mișcat la seminar?
Și doamna asistentă i-a zis: ăla da, ăla nu.
Dumneaei, o durdulică tânără și simpatică, bașca cu umor, cumva mă aprecia. Eram eu bâtă - bâtă la derivate și integrale (tata mare mai știa după un an de armată…), dar eram politicos, mai glumeam la ore, bașca ștergeam mereu tabla, harnic, deh… căutam cretă… dat dreacu Tefu, aș zice, λουδικ μουκαλιτ.
Și iată-mă mândrul posesor al unui 5 peste 4! Deci, vasăzică și în concluzie, ceva - ceva făcusem, nu? că alții luaseră doar 3. Probabil își scriseseră numele corect.

Frustrant, totuși, zic. La câte table am șters, meritam cu prisosință un 6.

Ajunsă cu povestea în punctul critic, în miezul problemei, exactamente când se ițeau zorile, Șeherezada tăcu și trecu la sudokú.

Comments

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

ȚÍKLA

GAUDEAMUS. 2. Intermezzo cu bască