Părerea lui Manole

SOUVENIRS D'ENFANCE DES AUTRES - Da. ... - Da … - Aoleo. ... - Unde? ... - Bună seara. Sunase telefonul, seara pe la 10. Vorbise miss, vreo 15-16 ani atunci. - Accident! - Cine? - Bubu. Gagicu’. - Grav? - Nu știu. - Unde e? - La Municipal. - Așa… - Mă duc. - Unde? - La spital. - La ora asta? - Da. - Bre, bre, stai așa. - Da. - Cine a sunat? - De la spital. - Pe tine!? - Da. - El? - Nu. - Da’ cine? - De la spital. Wtf… - Mă-sa, sor-sa…? - Mă duc să le zic. - Tu? - Păi cine? - Ele nu știu!? - A dat numărul meu. Copiii ăștia… - Cine, bre? - Bubu. - Pe-al tău!? - Da. - Nu de-acasă? - Nu. … - Plec! - Bre, bre… - Ă? - Stai așa. - Zi! - Viu cu tine. Nu vorbeam, bre, cu bre, ofcors. Ceva doar, cu ‘uramăsii de copchii, susuram duios printre dinți. Plecăm, mergem un pic. - Sun-o pe mă-ta. O sună. - Bubu… Alea, alea. - Pa. Mergem la sora băiatului, ajungem repede, stătea la câteva minute de mers. - Cioc, cioc, cioc. La 11 noaptea. - Cin’ să fie, oare? Ăla eu, ăla eu… - Colindătorii

CINCI LEI Ziua de duminică, 26 noiembrie, 2017 e.n, începuse prost, ca în muncile lui Hercule:  1. Uită-te la ceas, să bei ca creștinu', la o oră cumsecade, un pa’ar de vin. Na, belea, nu e nici 9!  2. Alimentează colegele de birou, dă-le d’ălea raw-vegan, de orătănii;  3. Verifică iar clepsidra; tot devreme e. Bre, greu curge nisipul când ai treabă multă…  4. Curăță dovleacul pentru plăcintă. Hello Lukas & Rfi!  5. Ochii pe ornic, mototolule! Limba mare se încăpățânează să arate 10.  6. Pisează piperu’;  7. Nu e nici 11, bosomeg. Hai că mai e un pic;  8. Mută plasa de cernut nisip;  9. Fără 5, Gizăs… 10. Rașchetează și niște gutui; 11. ‘ți-ai dreacu cu schimbarea orei! Derutați gospodaru’... Da’ stai că nu s-a gătat. 12. Buciumă, suflă în țeavă în pivniță, la varză! Bre, în sfânta zi de duminică!? Finally, enfin, schließlich, finalmente, ora izbăvitoare! - Hai să fie cu noroc! Basculăm de prânz mămăligă cu brânză și smântână, ca săracii…

ZONA CREPUSCULARĂ Mno, prin ‘92, veniră capitaliștii unde lucram noi. Americani, cică. De unde, frate… Erau d’ăia de la Ierușalaim, cu olandeza aia duioasă, de joagăr… Altfel… Jos pălăria, jos kippa-ua! Am învățat o grămadă de chestii de la ei. Zgârciți, dar corecți! Cu ei, a venit și un evreu american, de fel din România. Habar n-avea ebraică, chiar râdea de ăștia - în schimb vorbea și… ungurește! Să mai zic și că avea ceva neamuri la… Miercurea Ciuc? Nu mai zic. Bre, și ăsta era cumva șeful meu, era pe partea financiară, cu parálele, mándea fiind la salarizare. Noi p’atuncea eram cu cearșafurile alea de “ștate” de salarii, cu vreo 30 de rânduri, pentru angajați, și vreo 30-40 de coloane: salariu, % sporuri, acord, bani concediu odihnă & medical, total, impozit, CAS etc, rate, alocație… o nebunie. Bre, și vine taica Ițik cu compiuteru’, cu un program de calcul tabelar numit Lotus, strămoșul, mă-sa mare lu’ alde Excel. Lotus123, 123.exe, cam așa cumva intram în p

AVENTURI NOCTURNE Anno Domini 2000 și ceva, adicătelea recent. - Țâââr, țâââr… O vecină ne accesează prin telefon, pe la prânz. - Hai să m-ajuți să tai aripile la cocoși! Destinu’, bre, apar mai mulți cucoși decât găini de-o vreme. - Acu!? Cine dreacu prinde orătăniile pe lumină!? - Când s-o-ntuneca. Așa da, bosomeg. Mno, dară mai e. Se-ntunericește. - Țâââr… telefonul! Shiiit… Eu, zorit teribil să plec în oraș. - Adu și foarfeca! Aduc, aduc… plf. M-apropii de frontieră… - Unde-i jivina? întreb eu precaut, de dincolo de gard, că are o namilă de câine. - E închis. Sar pârleazul dincolo. Canci lumină! Noroc că aveam o brichetă cu lanternă. - Sârma, uăi! Wtf… Suntem la Brașov, Măria Ta!? - Cum, cum, cine? Bre, să-mi tai gâtu’ în sârma de rufe. Și ‘zgura, și bosomegi… Ne apropiem de locație. Ciuciu coteț! Beznă beznoasă. Înaripatele, cocoțate într-un pom! Pfuai… - Pe care, Altesse? Pe Mandela, pe Mobutu, pe Mogadiscio sau pe

EL PITICO CON EL COJONO DE ORO EL QUINTO CAPÍTULO - Cio-cioc, cio-cioc. Phiii, se gândi prințesa, cred că nu mai aud bine. O fi de la rezonanță? Se dă mai aproape de ușă… - Cio-cioc, cio-cioc. Asta chiar că e tare. Avem și ecou!? - Pri, pri, pri, prin… se aude un glas răspicat. Care pârâi, uăi, cu Mobra la ora asta? - ‘țesă! Pfuai… Alesu’, precis! Curioasă nevoie mare, eroina noastră s-ar fi dus imediat să vază ce și cum, dar, fiind pățită deja, se hotărî să strecoare un bemol în narațiune. - Șeherezado! - Ce mai vrei, bre? - Asta-i de la tine? - Care? - Cu ecoul. - Nu, fată! Ce mă-sa mare o mai fi? se gândi fata noastră… - A noastră, zici, domnu’ autor? - Zic, na. - Din rude mari, împărătești… - Cumva, de la Eva, de la Drossofila, suntem toți neamuri, nu? … că m-am cam săturat de toți ciudații veniți pe ulița noastră. - Pri, pri, pri… Pâr, pâr, brrrum, vrum… - ‘țesă! completă veselă fata împăratului. - ... mește-mă, ro… rogu-t