ADULT KIDS

SOUVENIRS D'ENFANCE DES AUTRES


- Da.
...
- Da

- Aoleo.
...
- Unde?
...
- Bună seara.

Sunase telefonul, seara pe la 10.
Vorbise miss, vreo 15-16 ani atunci.
- Accident!
- Cine?
- Bubu.
Gagicu’.
- Grav?
- Nu știu.
- Unde e?
- La Municipal.
- Așa…
- Mă duc.
- Unde?
- La spital.
- La ora asta?
- Da.
- Bre, bre, stai așa.
- Da.
- Cine a sunat?
- De la spital.
- Pe tine!?
- Da.
- El?
- Nu.
- Da’ cine?
- De la spital.
Wtf…

- Mă-sa, sor-sa…?
- Mă duc să le zic.
- Tu?
- Păi cine?
- Ele nu știu!?
- A dat numărul meu.
Copiii ăștia…
- Cine, bre?
- Bubu.
- Pe-al tău!?
- Da.
- Nu de-acasă?
- Nu.

- Plec!
- Bre, bre…
- Ă?
- Stai așa.
- Zi!
- Viu cu tine.
Nu vorbeam, bre, cu bre, ofcors. Ceva doar, cu ‘uramăsii de copchii, susuram duios printre dinți.

Plecăm, mergem un pic.
- Sun-o pe mă-ta.
O sună.
- Bubu…
Alea, alea.
- Pa.

Mergem la sora băiatului, ajungem repede, stătea la câteva minute de mers.
- Cioc, cioc, cioc.
La 11 noaptea.
- Cin’ să fie, oare?
Ăla eu, ăla eu…
- Colindătorii?
- Nu.
- Ștefan cel Mare?
- Nț.
- Mă-sa?
- Bre…
- Poștașu’?

- Da’ cine?
"Eu sunt, dragă Mărioară,
Nu te speria."

- Cine e?
- Eu.
Adică ea.
Dialog nocturn.
De după ușă, normal.
- Ce e?
- Bubu, spital.
- Cum!?
- Accident.
Se deschide ușa.
- Mai zi o dată!
- Accident.
- Unde?
- Trecere de pietoni.
- E grav?
- Nu știu, nu cred.
- Ai vorbit tu cu el?
- C-o tanti.
- Ce spital?
- Municipal.
- Mulțumesc.
- La revedere.

Plecăm.
Mergem un pic.
O taie la stânga.
- Fată, hăi!
Tâgâdâm, tâgâdâm.
Spre un taxi!
- Bre, bre, stai așa.
Stătu.
- Zi!
Marți, joi...
- Un’ te duci?
- La spital.
- Cu taxiul?
- Da.
- Singură?
- Da.
Noaptea.
Un șut în c#r ar fi mers perfect.
- Viu cu tine.

Am mers.
Ne-am dat cu taxiul.
Am ajuns.
La Urgență.
Eu am plecat.
Băiatul trecuse pe roșu.
Fugise după tramvai.
Seara.

Comments

Popular posts from this blog

ADEVĂRUL DESPRE PUNCTUL C. 2, kettő, two

Adevărul despre punctul D. 1, egy, one

BARIERA VERGULUI