TUTTI FRESH

TWO TEAS


- Scoal’, mă!

- Băi, Nilă-m’!
Nilă sări speriat de șoapta tainică și cu ochii holbați gângavi:
- Ce e, bă? Apoi, recunoscându-l pe tatăl său, mugi chinuit că l-a smuls din odihna în care zăcea:
- Ce s-a întâmplat, mă? Ce-ai cu mine?
- Hai încoace!
- Unde? Ce s-a întâmplat?
- Nu s-a întâmplat nimic, n-auzi, surdule! Scoală-te încet și hai încoace! porunci Moromete cu același glas.


Cam așa și eu, ca-n Moromeții. Numa’ că n-am mugit, oricum, nu a zis nimeni de muget.
- Scoal’, mă!
Asta da, s-a zis.
- Ă… Care ești, bre, la 6 dimineața?
My best friend, RIP, la capul patului. Wtf…
- Ce vrei, bre, ce e cu tine aici?
- Hai să mergem!
Unde, vere!? Eram total buimac.Ce-o mai vrea și ăsta?
- Hai că mergem!
A…

Ne înscriseserăm, în clasa a XI-a, pentru o tabără la munte, în Bucegi, la Padina. Era chiar înainte de Paști, dar, ghinion de neșansă, se anulase. Dăduserăm și banii, dar pentru că fuseseră prea puțini înscriși…
- Și de ce n-ai dat și tu telefon?
Ă… Stai că n-aveam așa minunăție tehnică pe atunci, prin ‘78. Abia peste vreo 2 ‘ne-au pus’ telefon.
SMS…
- Am fost eu la liceu, zic tot eu, nu se mai ține.
- Se ține! zice el.
Mno, așé. Maică-mea se uita nițel nedumerită la dialogul nostru.
- Serios? îngaim eu, încă chiaun de somn.
- Da. Hai!
Ă…
- Hai, mamă, scoal’ să-ți faci bagajul, zice și mămuca.
Dac-a zis patroana…
- Hai…
N-aveam nimic pregătit, ofcors. Noroc că tocmai fusese sau urma Paștele și ceva potol vegan se mai găsea: ouă roșii, friptană de miel, drob, cozonac, fo conservă…
Pregătesc repede catrafusele, rucsacul adică, că doar mergeam pe munte și era zăpadă acolo, la 2000 de metri, mă înfofolesc serios și…
Hai!

- Nu se mai ține!
- Ptrrru, Batore!
Ă!? Bre, plecaserăm de vreo 3 minute și d’abia ieșiserăm din palatul voievodal. Încă nu mă dezmeticisem ca lumea.
- Cum nu?
- Nu se mai ține tabăra! zice el.
Wtf…
- Și unde, her big mother/ mă-sa mare, mergem noi acuma?
- Mergem doar noi doi la munte!
Hm… Interesant!
- Și bani!? eu, cu ochii încă cârpiți de somn.
Că patroana îmi dăduse doar fo sută de franci de cheltuială pentru săptămâna de tabară. Suta era p’atunci cam ca acum.
- Banii de tabără, bre. Îi luăm de la liceu!
A… Haide, dară!
- Ghii, Batore, bătrâne!

Și ajungem la școală. Parcăm regulamentar în părculețul de vizavi. Cum să facem să ne luăm parálele de la secretariat? Eram și cam mocofani, deh. La 18 ani… De parcă ne întreba cineva… Ne-am dus pe rând! Cu pauză de fo juma de oră între noi.

Da… și plecăm. Trenul până la Sinaia și, tâgâdâm - tâgâdâm, cu rucsacu’ în cârcă, o luăm cătinel la deal. Deși aprilie, p’acolo era zăpadă multă. Iar sus, de la Cota 1500 și 2000 erau nămeți. Nu zici că întâlnim, sus, pe platou, înainte de cabana Piatra Arsă, un grup de bolovani care coborau cu geamantane! Bre, cu valiza pe munte!? Bașca în pantofi!
Nici mocofanii de la capitală nu erau prea zdraveni. Putea să ne prindă, dreacu’, vreun viscol p’acolo și ăia eram, breakfast pentru lupi. Ajungem, cu chiu, cu vai la cabană. Cazarea… în sala de sport de acolo, pe jos, pe saltele, că era lume multă.
Și mergem să halim, să basculăm ceva, la sala de mese. Bani aveam că tabăra costase vreo 350 de lei, plus ce ne mai dăduseră ai noștri. Așa că, fiind și seară, și fiind obosiți, hai să ne spargem în figuri.

- Bună seara!
- Bună seara!
- Vrem și noi…
- Da, vă rog.
- 2 ceaiuri!
- Poftim?
- 2 ceaiuri!
- Atât?
- Atât!
Și scoatem din trăiștile noastre melu’ și ouăle roșii și cozonacul.
A doua zi, dimineața, mergem iar.
- Bună dimineața!
- Gutu-vă-n morgen!
- 2 ceaiuri!
- ...
- 2 ceaiuri!
- Atât?
- Atât!
Ne ducem și la prânz.
- Bonjour, camarade professeur!
- Știu. 2 ceaiuri!
- 2 ciorbe!

Comments

Popular posts from this blog

ADEVĂRUL DESPRE PUNCTUL C. 2, kettő, two

Adevărul despre punctul D. 1, egy, one

BARIERA VERGULUI