Ădevărul despre punctul D. 2, kettő, two

DECÆBAL CĂTRÆ BOBOR

REZUMAT:
Marele voievod, scrutând țara de pe metereze, de la Sarmisegetuza, este pălit subit de un iz îmbietor.
- Kürtőș, au strigat la unison Străjer 1 și Străjer 2.
Străjer 3, care era răcit, că-l trăsese curentul de la creneluri, n'a mirosit ce se întâmplă așa că, a tăcut.
- Bă, păcătoșilor, sunteți în post! E de dulce! i-a dojenit aspru marele preot.

Sau te pomenești, își zise neîndurătorul rege Decsebál, că o fi gulyáș…
- Da’ cum plm să faci gulyáș fără cartofi? se întrebă, retoric desigur, Rex Dacorum, Cvorum, Forum, Linoleum, Mânzum, Podium, Zvonum etcætera, că avea împărăție mare, hă-ăt… cât vedeai cu ochii, bașca steag cu numai 27 de căpățâni de lup, că taman ce avusese loc un Brexit: plecaseră vorbitorii cu ‘bræ’, burebiștii, plb.
- E săraci, prea mărite rege, îi ghici gândul marele preot.
- Și ce?
- Face cu napi.
- Yummie… Jó napot!
Hm… Napi…, trebuie mulți, cu ocaua…
- Yes! Napoca!
Ar fi o idee să sfințim un cătun așa, își zise neînduplecatul. Tre’ doar să arvunesc un sobor la botezul locației, cugetă viteazul prinț.

- Câte puncte cardinale ziceam că sunt? își reluă dialogul interior vestitul monarh.
Și se apucă să numere:
- Egy, kettő, három/ 1, 2, 3…
Ptiu, ptiu, ptiu, ce tâmpi…, asta… mocofan regal pot pentru a fi. Ce treabă am eu cu limba asta, cu Hódmezővásárhely, Cristuru Secuiesc și Gönyű…
- Adin, dva, tri…
Shiiit… Drenkova, plD, cotele apelor marelui Danubiu… Doar n-or face vreo poznă, vreo trăznaie, tăntălaii de romani, că tare îs ghiduși.
- Mamă, ce țeapă le-am mai tras la Tapæ!

Simt cum mă pălește lirica modernistă! Da, da, se minună neînfricatul. Ar fi culmea să apară vreun curent numit… Dadaism! Voilà!
Lapte fără apă au,
Fără, e pustiu.
Zaruri violăm,
Of, biet popor. Ne-a ajuns la os!
De apă… tonă
A, ce… tonă? La baril? La hectolitru?
Blestem chior
De-un lan în Győr
Wtf… Gönyű, Győr…
Mno… toamna.

Cam sibilinic, da, da’ merge, își zise dârzul. Tzara… ecce poeta, pelemeum¹!
- Asterixæ!
- Oúioum!
Așa ziceau galii la “ighen”.
- Poți traduce pe limba lu’ matale?
- Úium. Încærcum. Voilàoum!
“Lait sans l’eau l’ont
 Dés violons
 De l’eau tonne.
 Bré, c’est mon chœur
 D’une langue heure
 Mon automne.”

Of, of, of, ce-a ajuns prin cronicile post medievale..
“Les sanglots longs
 Des violons
 De l'automne
 Blessent mon cœur
 D'une langueur
 Monotone.

Back to action.
- Mai mă uit mult? se întrebă, așijderea retoric, dibaciul principe.
A și… jder… ea!? A și Jderea!? își întrerupse cugetarea mult înțeleptul, bântuit de ideea de a scrie Etymologicum Magiunum Daciæ.  Wtf… o lămurim mai târziu, pe la câșlegi.
- Revenons à nos moutons, muto, vorbi în gând cu Lady Do, Dochia pre numele de fată, năprasnicul cârmaci.

Așa… la miazănoapte… să mai mă slăbească cu miazănoaptea lor! Oricum, or să-i zică nord urmașii mei! Stai, stai, că mă duce-un gând spre… locuințele lacustræ, uăi?
 “Urmașilor mei (de ce bălești?)
  Las vouă moștenire
  Creșterea limbii…”
Bre, mă leși… creșterea limbii!? Hai, a rapiței, a… mușețelui, baremi! Mai dă-o-n mă-sa mare nostrum, astea non est versum! Ne râde și tracii și ilirii!

- Prea Mărite, interveni timid un tarabostes, și cu sudu’ cum rămâne?
- Ce "și cu", mă? Tu n-ai auzit de plus? Ce sud? răspunse nervos vodă, suduind în gând:
- Mai dă-i în piază de geți cu miazăziua lor!
Ar fi vrut să zică iar cu ‘mă-sa mare nostrum’, că era o găselniță bunicică, da’ d’abia o spusese mai adineaori.

Da’ stai, că mai avem. Se aude ceva zgomot, glas la nobila, mândra și ospitaliera poartă. Curtenitor, ca orice dac ce se respectă, Străjer 1 zise blând:
- Care plm ești, bă?
Ciuciu, nici un sunet. Străjer 2 interveni galant, străjerește, pentru a remedia " le petit malentendu"/ mica neînțelegere.
- Zi, mă, tuzguramătii!
- U menía zavút… se auzi slab de jos.
- Să te f#t, răspunse vesel Străjer 3 și, de la hohotele de râs, cât p’aci să-i pice peste metereze și halebarda din dotare, nu doar coiful.
- Lăsați-mă pe mine, băieți, că sunteți ca copiii mei, interveni discret în discuție vestitul principe.
- Păi di șe, uăi?
- Am io un feeling.
- OK, boss.
Boss, nem boss, vremea… trece.
- Io le am pe astea cu ya niznaiu, óci ciornîi, cu Kalínka mayá, cu ghidralaghistițe bilițin…
- Bine, bine…
- Am avut o sclavă slavă, zău.
- Mno, așé…

- Qu’est-ce que vous désirez, cher monsieur? chestionă înțeleptul domnitor.
Ciocu’ mic, no fucking word.
- Șe vreai, uăi?
Nici pâs nu se aude de jos.
- Mă, n’auzi! Surdule!
- Da.
E d’al nostru, se minună dârzul voievod. Ce-o fi oare? Roxolan, carp, sau, Doamne ferește, sarmat?
- Care ești, bre?
- Yves van Thur Binka.
Îu… valon sau flamand, se miră foarte, în sinea lui, Decebal.
- Бpeф, bref, comme on dit chez nous: Ivan, tavarișci komandant.
‘te-n zbang cu tavarișcii tăi…
- De unde vii, mojice?
- Vin tocmai de la Plevna, pll de bulgari.
I’auzi... vin! Rozé sau sec? se gândi neînfricatul.
- De la Vladivostok, de unde plV să viu.

¹ Prima atestare a folosirii sintagmei ‘plm’.

Væ urmaum.

Comments

Popular posts from this blog

ADEVĂRUL DESPRE PUNCTUL C. 2, kettő, two

Adevărul despre punctul D. 1, egy, one

BARIERA VERGULUI