NOTRE POULE DANS NOTRE COUR

IAR, NA, O POVESTE


Și-a ieșit Voinik din casă,
Ila, ilai, la…

Da, frumoasă vreme, bre. Șlapii, umbrela, șezlongul… Chaise longue/ șez long = scaun lung. De lemn, da?
Février deux milles dix-huit, anno Domini 2018. Ger, semi - nămeți…
- Scoate și tu plasele de țânțari!
Wtf…
- Patroana glumește?

Să scoață la geam din plasă,
Ila, ila, ila, ila…

Purced la acțiune. Iau tandálele de crivăț, iau un măturoi să mai dau zăpada pe la geamuri, ajung cu cu chiu, cu vai, la pseudo - obloane, le zgâlții oleacă, vreo 2-3 pumni de jos în sus…
- Ieșiti odată, ‘tu-vă-n zbang de plase de săraci!
… și încep să le strâng: una, doo, trii…
- Șase dintr-o lovitură!
Șase? Păi ce plăsăraș viteaz sunt io? Ă?
- Da’ a 7-a unde e? chestionez eu.
Că dară lipsea una la inventar.
- A scos-o sor-ta!
- ¥@§ⁿ£#¶, zic eu dârz în gând.

Să ieși afară pe cancerul aista, uăi!? Ca să ce? Când nici o găină n’ai lăsa-o afară!?
- Și bagă și gâinile în coteț!
‘ai de mine! Îmi citește și gândurile, plg!
Ce era la gura mea… ghețarul de la Scărișoara! Să scriu o chestie scârboasă, să nu scriu…
Bref, bine că nu m-a pus să le tai ăripile! Sau să le dau cu ojă pe gheare, ca primăvara…
- Pui, pui, pui!
Stai așa, bre! Cu ‘pui x 3’ le chemăm! Cum dreacu’ să le îndemn!? Cu “marș la coteț”?! Dar să nu anticipăm…

Colegele de birou, cum mă văzură, grămadă pe mine. Că ce mai fac, pe unde am mai fost…
- O postare nouă, ceva, cu noi șefu’?
Curioase, deh, ca fetele…
- Vă rog io să întrați mintenaș la adăpostul indicat că altfel vă jumulesc!
Sau jumul!? Wtf… Passons.
Ele, că câr, că mâr, c-o fi, c-o păți, unele au înțeles. Bre, da’ 3 tute… Francesca, Hildegard și aia galbena, Xiaoming…

Și-au zburat găinile
Ila, ilai, la…

- Cotcodac, cotcodac! prin zăpadă.
- ‘tu-vă muma-n târtiță de înaripate, eu.
Pruastili ăștea... Neapărat să bag un subcapitol cu ele în “Adevărul despre punctul G”, sau o rubrică la “Așa nu”. Ale naibii, pe gerul ăsta, dormeau tot la aer curat. Pulpe piept
- Uuuși, uși, piu, piu, piu…
Tâmpitele… nimic.
- Xiao, ‘tu-ți colarezu’ și feng-úșu’ mă-tii care te-a clocit!
M-am umplut de draci alergându-le prin zăpadă. Ele:
- Zbâââr, cotcodac!
Eu:
- Aordé! Gea la coteț, natantoalelor!
Mno, cu chiu, cu vai, îndeplinesc ca gospodarul responsabil ce sunt și aiastă muncă.
Răsuflu ușurat, dau să aprinz un chiștoc în pridvor… Chiar mă gândeam cum e cu sinergia faptelor, ba chiar ajunsesem la meandrele concretului când…
- La câine ai dat?

Să mănânce câinele!
Ila, ila, ila, ila…

Dacă ar fi fost capră, aș fi zis că să-l fugăresc, da’ așa…
OK, intru în șandramaua de vară, pui troaca, ulcica pe aragaz, încălzesc meniul băiatului chioroșman, pui mâna să ridic agregatul de mânere…
- Ărși, ărși, tuzguramătii că te-ncinseși!
Cât p’aci să-l scap jos! să mai mă umplu și de zămârci grase și oase. Deschid ușa, mă-ntorc, iau un goblen sau un mileu, nu mai știu, să nu mă arz, apuc canțarola de toarte, ies pe ușă…
- Pleașc, fleașc!
Ulcica cu potol pe jos, în zăpada!
Cum mă-sa mare și plm o scăpai!? Bașca pe pantaloni și ghete!

- Cum, cum?
- Elegant, bre!
Mi-am prins mâneca în clanță și oala…
- Zbâââr…
Mai zic că am recuperat vreo 50% din bunătățiurile canine?
Pot să citez din expresiile duioase rostite instantaneu?
- §#@£¶ⁿ!

Comments

Popular posts from this blog

PARLEZ-VOUS ROUMAIN?

DAMIGENE, DAMIGENE

ȚÍKLA