GHII, BATORE...

Zic ieri, chitit fiind pe fapte mari:
- Ia să văd de ce mă-sa mare se duc săraki la Cora asta?
Or fi băgat pufarine sau napolitane Dănuț, te pomenești! By the way... La Lidl ce-are?
Booon. Zis și făcut.
Pui alarma... ce pui, nene? ditamai orătania pintenată! o aud, ofcors, cum dreacu' nu, mă scol binișor, las hlamida și sceptru' și mă deghizez, iau doar redingota și jobenul, intru în garaj, în depou, na...
- Bre, zic, cu mopedu' nu merge.
Plus că nu mă puteam decide care dintre dânsele. Ups, unu avea și pană pe față!
Cu Lamborghini nu se cade, nu intră pe ușă, la Tico îi curge uleiul, Harleyu nu mă tenta...
- Ce-ar fi să merg cu Bator!?
E și mai din popor, mai fefelegistic, mă gândeam. Da, da, bidiviul e cea mai bună variantă. Are ceva rustic...
- Plm, dacă am putut să dezleg dârlogii ăia de aur!
Am uitat PIN-u', 'tu-i pinu' mă-sii!

Și cum ziceam.
Ajung cumva la Cora asta, intru în locație...
- Vai... Excelență!
- Nu se poate! Chiar Alteța Sa!
Bre, dârjii mei supuși erau toți cu capu' plecat și căciulili în mâini. După datină. Mă gândeam să-i întreb:
- Bă, pă care v-a stuchit boiaru'?
Mai știi pe câți și pe unde!? Cum să pupi așa ceva!?
- Mai dă-i în mă-sa mare de săraci!
Aud și o formulare ce se voia galantă:
- Să trăiești, Măria Ta!
Bre, când aud dezacordul ăsta cu Măria... m-apucă toți dracii. Corect e "Să trăiască Maria ta", nu?

Cum ziceam dară, și cum va rămâne consemnat și în letopiseț, intru și văz ceva interesant. Hai, că era de săraci, mai mergea, da'...
- Era de dulce, bosomeg!
În sfânta zi de Vineri, uăi?
Am oareș'ce peripeții regale p'acolo, da' le povestesc altădată, și, cum - necum, ajung în stație.

Și cum rodeam io în stație dintr-o pâine bine prăjită, de la Cora aia...
- Poftă bună, aud glas de creștin.
Haiti! zic, sar săracii să le împart ceva, vreun cristal Swarowskea, care ce apucă. Dacă n-au POS...
- De unde, bre...
Alt nabab care adăsta dupe autobuz.
- Dar poftiți la masă, Alteță, zic eu curtenitor și ospitalier.
Plm, poate zice "da".
- Vai, nu, lăsați, n-avem nici față de masă de brocart, bașca canci argintărie!
Etete, fleoșc, Marițo! N-o avea el!

Urcăm în aftobuz și, când să cobor la palatul regal, vizavi de renumita Facultate de Litere Rahova, i-o întorc din poignée:
- Io n-o să vă refuz când m-oți invita, Votre Altesse!

Comments

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

ȚÍKLA

GAUDEAMUS. 2. Intermezzo cu bască