POVESTEA LUI YAKOV


Adevărul despre punctul G în cazul genitiv

Acţiunea se petrece… ăhă! demult de tot, neică şi monşer, î.e.n., mai precis… da' o să zic la sfârşit. Ca amănunt important: aveam televizor! D'ăla baban, cu diagonala de… dreacu mai ştie cât era, da' măricel, parcă Tesla îi zicea. Ofcors, măgăoaia aia cu 5 vocale una dupe alta...
- Ştiaţi că la genitiv îi zice "măgăoii"?
Deci era cu lămpi, d'alea de duduíe căldură mai ceva ca o dudúie care… Dar să purcedem la acţiune!

Patroana dăduse pe la un magazin unde aflase că o să bage… covoare! Nu d'alea de săraci, nene, ci d'alea adevăratelea, la vreo dooj (20) de kile bucata, ţesute des, greleee… de rupeai 3 bătătoare când le luai la scărmănat, başca ţeava pe care le atârnai.
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Aterizează azi ceva?
- Da, da, zice fata de la raionul de covoare.

- Ȋu, zice Patroana, în înţelepciunea-i juvenilă.
Dar de ce a zis dânsa, lăudat fie-I numele, "îu" şi nu "yes"? Nu pentru că nu ar fi ştiut engleza, nu. Apropo, nepotu', căpăcelu' cel mic, pre când avea el fo 5-6 ani au dzis:
- Meto, voi aveaţi la Piatra, când erai tu mică, Cartoon Network?
Şi bunică-sa, generatia 1937 in blugi, au dzis:
- Carto ce!?
Ok, deci nu ştia ea englezeşte prea bine, ba chiar neam spre deloc, problema e c-a rămas bouche bée că nu avea bani la îndemână. Iar pe caiet, pe vremurile alea, nu se dădeau decât note. Aşa că…
- Tuleo!
Fuga acasă să ia ceva mangoţi, parai, carduri, Travel chekuri plus ceva argat să care drăcia persană. Ajunge rapid, noi şezând doar la vreo 5-6 staţii de tramvai de magazinul cu pricina, un fel de mercerie bengoasă cu ace, brice şi carice, covoare y compris. Dar, bonus! mai avea de mers şi 1 (egy, one, eins) km de la tramvai pân la palat, per pedes, apostolorum. Ajunge:
- Hai, bărbate, că te-a pălit norocul, tu eşti alesu'!
Norocosul la cărat fiind taică-miu, RIP. Să menţionăm, alt element important al acestei adevărate Covoriade, că dumnealui, soţul cu pricina al Patroanii, era total atehnic, talent moştenit şi de mandea, de fi-su, dar cu o uşoară deosebire: pe când eu, cu modestia-mi caracteristică, mă pot lăuda că am două mâini stângi, el îmi dădea lecţii:
- Avea 3!

- 'ai? Ce, cum? zice el, dând dovadă de o precoce uşoară surzenie.
- Move your ass, bre!
- Ah…
- Scoal', mă, hai odată să luăm covorul fermecat!
- Eu viu, zice dumnealui, da' dacă e coadă, plec.
Coadă pe vremea aia la ceva…
- Cum să pleci?
- Cu tramvaiu', pe jos…
- …!?
- E meci de box la televizor!
He, he, he, s-a râs maică-mea în sinea-i principiară:
- Doar nu mo lăsa să car singură ditamai agregatul… Bună poanta, hai că mi-a plăcut.
Mucalit taică-miu, ba chiar şi ludic.
Şi-au pornit în aventură. Pe jos, 1 km pân' la tramvai şi apoi cele câteva staţii cu droaşca pe şine. Nu-s prea multe curbe pe traseul acela, aşa că nu prea troznesc.

Bref, ajung ei la destinaţie, la mall-ul acela şi acolo, normal… coadă! Cu oameni care aşteptau nerăbdători să pipăie şi să aleagă covorul mult visat. Şi stau ei, şi stau, şi stau, taică-miu devenind din ce în ce mai agitat şi odată au dzisu dânsu:
- Plec! zice el.
Şi Patroana au dzis:
- Cum să pleci!?
- Cu tramvaiu', pe jos…
- …!?
- Nu ţi-am zis că e meci de box la televizor!?
Şi, ca orice om serios, respectabil, se ţine de cuvânt, de uşă, de tejghea si… pleacă! Şi dus a fost voinicul nostru, în uralele entuziaste ale maică-mii care era cât-pe-ce să leşine de plăcere, iar dacă ar fi avut si un retevei, un făcăleţ la îndemână sau baremi un mop...

Buuun… Mai stă ea p'acolo, mai dă 2-3 autografe, mai se-nvârte printre exponate, mai le analizează tactil ori amuşinându-le şi… iaca-i vine sorocul:
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Nom, prénom, profession.
- … contesse de…
- Parola, cucoană!
- Notre covor dans votre cour!
- Da, da. Ce vreai, uăi?
- Covorul ăla! zice Patroana.
- N-avem!
- Cum n-aveţi?
- Hai c-am glumit!

Cum o fi urcat dânsa în tramvai cu cilindrul, cu sulul ăla lung, gros şi greu? se întreabă cititorii, aşa cum au făcut-o şi cronicarii prin letopiseţele epocii.
- Cum, cum? am întrebat şi eu, Prâslea, primul pe linia dinastică.
- Habar n-am, a venit răspunsul Reginei - mamă.
- Te-a ajutat cineva?
- Să mor dacă mai ştiu.
Poate or fi fost prin preajmă, zic şi eu acuma, copii d'ăia de ajută distinse babe să treacă strada.

Booon… Şi pe când se îndrepta dumneai cocoşată spre palat (pe jos, da? 1 km!), dar elegant şi graţios, deşelată de namila de covor, aude "mândra glăsuire a pădurii de argint". De unde, bre…
- Ia covoru', na covoru', ia covoru', du covoru…
Ce, cum? Care Yakov? se gândeşte Patroana.
- Ia covoru', na covoru, ia covoru', cară covoru'…
Pe lângă ea trecea (imperfect, da? acţunea a fost în derulare)  un camion militar cu vreo 5-6 soldaţi, care soldaţi au început să zbiere voios incantaţiile de mai sus. Le repet şi colea, mai jos:
- Ia covoru', na covoru'…
Nu zici că afurisitu' de vizitiu a redus viteza atelajului şi călătorii (fără bilet, desigur) au tot încurajat-o doar vreo 3 - 400 de metri:
- Ia covoru', na covoru'…

Ofcors, maică-mea ajunge acasă veselă şi proaspătă ca o floricică acasă unde… ce să vezi? Taică-miu, ca orice persoană serioasă, responsabilă, se ţinea de cuvânt.
- Se uita la televizor la box!
Nu singur, mai era şi alte prezente umbre, un unchi, dar şi o altă ramură, cracă a familiei regale, mai precis "tuşa", sora maică-mii. Patroana, entuziasmată de cărat hurdubaia aia, nici nu intră bine şi…
- Harşti!
Pune mâna la tabloul electric şi dă pe poziţia OFF drăcia cu liţă, cu "siguranţa".
- Aoleo, lumina! S-a tăiat curentul! taică-miu.
Sora maică-mii face ochii mari (din motive diferite de bunicuţa din pădure), dar sor-sa i-o taie scurt:
- Mucles! N-ai văzut nimica!
Mătuşa cu pricina, sfioasă precum Şeherezada, tace mâlc. Estimp…
- Aoleo, meciu' meu! S-a oprit curentu'!

Cum e menţionat cu ceva paragrafe mai sus, dânsul nu ştia nici liţa s-o schimbe la buşonul ăla de la tabloul electric. Eu, da, "blushing".
- Aoleo, aoleo…
Se duce bravul telespectator pan'electric la un vecin, ăla vine, se prinde rapid care e faza cu faza şi nulu', îi aruncă o privire discretă Patroanii, se face că meştereşte ceva, răsuceşte buşonul la locul lui, adicătelea "repară" instalaţia.
- Lumina, a venit lumina, se bucură taică-miu.
- Mehr Licht, ja, ja, zice vecinul.
- Mulţumesc, bogdaproste, zice taică-miu.
- O.K., zice vecinul.

Meciul ăla nu s-a terminat prin K.O, pare-se.

Back to the momentul zero, exact al acţiunii: asta se întâmpla cu vreo 2 ani ânainte de istoricul dialog dintre pilotul Nelu Braţstraşnic şi cosmodromul Rupea Gară:
 - Stejaru', Stejaru'!
- 'ai?
- Stejaru, recepţie!
- Ce tot suni, bre? N-ai vorbit cu centralista?
- Am aterizat pe Lună!
- Ah… Păi zi aşa, ce plm ne tot abureşti cu pomii ăia.

Comments

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

ȚÍKLA

GAUDEAMUS. 2. Intermezzo cu bască