AL PRIMULEA
Brrum, vrrum…
- Bre, zice căruțașu’,
mă 'nervează teribil când citește cineva lângă mine.
Lângă mine, lângă ocne și saline, cum ar veni.
Ăla cu cititul (ceva
ziar cu litere), care mai și ședea pe onorantul loc al...
- Ptiu, ptiu, ptiu!
... de-a dreapta conducătorului de atelaj, de bună seamă că era Mándea. Cum ar fi
zis, și cum a zbârcit-o un prof de mate în liceu, "Al primulea termen al ecuaţiei...", de
ne-am râs vreo doi ani. Mergea și “întâiulea”, părerea mea.
- Su casa, mi masa, su
droașca, mi jornal…
Asta e, respectăm datina,
plm.
- Zice gazda să scoți
bașcheții sau teneșii la intrare?
Îi scoți, na.
Booon…
Ăsta cu “e pericoloso sporgersi, ne jamais lire/ nu citi niciodata” în timpul șofatului era un amic, băiat bun, dar cu
lipsuri, deh… Umbla, când mergea cu mașina, într-un halat verde de spital și cu
stetoscopul de gât, credeam că e vreun medic mai..., asta… mai excentric. Noi umblam la
cumpărături:
- După coroane.
Murise cineva. Am fost la vreo 2-3
gherete patronate de minorităţi în rochii de seară, multicolore, ne-am uitat… zice:
- Hai că îi știu eu pe
unii!
Cu coroane, cu jerbe,
adică.
- Ce plm, poți avea pile
la pompe funebre!?
Ne-am dus. Cam juma de
oraș.
- Magazin de magazin,
neică!
La parterul unui bloc.
- De două ori mai scump!
Back to action.
Ajungem la tristul eveniment
cu coroana, undeva in mediul rural, mergem la cimitir...
- Vă mai întoarceți?
vorba lui my best friend cu răposata vecernie.
Ne-am întors.
După înmormântare, la
pomană, fiului răposatului, RIP amândoi, i se face rău, dă ochii peste cap,
face o criză d’aia cu spasme, bale, încleștat de dinți, tot tacâmul. Eu îl apuc
de fălci, să nu-și înghită limba…
- Ce, frate, parcă avea
gura menghină!
… o vecină, apropo de
tacâmuri, îi bagă o lingură între maxilare (de lemn!eco, da?), dă-i palme…
- Zbang! Jart!
Pumni, picioare…
- Mai știi, mă, zic,
când te râdeai de mine când mi-au furat chiloții la gârlă?
Hai c-am glumit: cu
pumnii și picioarele, doar.
Altfel, cred c-ar fi
intrat în foc pentru noi. Nu s-ar fi dat în lături nici de la butoiul cu vin.
… stropește-l cu apă,
masează-l pe la tâmple, pe mâini...
- Bre, ce să zic…
... tot felul de activităţi d'astea cu care te îndeletnicești în vremuri de răstriște și jale, bașca lipsa procedurilor, a experienței.
- Mă, zic într-un moment
de maximă înțelepciune caracteristică-mi, chemați-l p’ăla, pe doctoru’!
- Hăi, băi, măi, nea, îl
strigă unii.
Ăsta, vizitiul cu
stetoscopul, iese din casă, nu știu ce se tot moșmondea, dar se tot împleticea
în niște papuci.
- Dă-i dreacu de
botfori, zic, moare omu'!
Mă rog, a venit, nu mai
rețiu precis ce mă-sa mare de prognostic a dat…
- Ceva cu glicemia?
Cert e că tratamentul
propus a fost ca, pe lângă smetiile deja aplicate, să-i dăm apă cu mult zahăr.
La cum îl știam pe pacient, ar fi preferat pe reţetă o vișinată. O litră dimineaţa,
alta la prânz.
- Scoate, fa, lingura
aia, zic.
Asistenta cu lingura
s-a uitat lung la mine.
- Cum vreai, tu, să
bea?
Bre, oamenii ăștea de la țară… nu-s neam pregătiți să acorde primul ajutor.
- Mai înghițea, săracu', și vreo așchie...
Bio-bio, da' orișicât...
Bre, oamenii ăștea de la țară… nu-s neam pregătiți să acorde primul ajutor.
- Mai înghițea, săracu', și vreo așchie...
Bio-bio, da' orișicât...
Acuma, revenind la
încălţarea condurilor de către vraci: mi s-a părut mie, am văzut cu coada
ochiului că mi-a aruncat niște ocheade mai languroase. à la tuzgura mătii, da'
zic:
- Deh, mi s-o fi părut, așa e la momente d'astea mai deosebite.
Bref: totul s-a termenat
cu bine, masa, pomana cu pricina, fără victime colaterale.
Dacă scap de-al primulea
covor, că bat la el și icnesc mai ceva ca Shutupova, o să reviu la pingelele
fetei de împărat.
Comments
Post a Comment