AL 8-lea PITIC

MALLARMÉ

Iacătă-l pe voinik, pe pre-Tefu în Cipru, mai precis la Coral Bay, un fel de Eforie față de Constanța, la vreo 20 de km de micul megálo-pólis Pafos. Pufosu ăsta e un orășel simpatic, pă malu apii dar și pă diál, are și port și aeroport, ca la baștani, deh.

Numa’ că zborurile spre, dinspre România erau prin Larnaka, la vreo 135 km, ca de la Azuga la București.

Bre, bref, mișto în Cipru, în afară de zăduful permanent și vegetația cheală, bașca că e cam scump.

Când am fost eu, acu vreo cinșpe ani, aveau lira aia a lor, ciprioată, care era mai tare ca lira sterlină, nene! Era cam 2 euroi!

Când cumpăram ceva, plângeam ca icoanele, cu lacrimi. Mda, cam târziu m-am gândit, dar cred că ar fi meritat să organizez o Deabușiliadă, venea clentu’ cu genuchele, picuram, pic, pic

Bre, un pachet de țigări acolo era cam cât 4-5 la noi! La amărășteni, în RafieLand, era 4-5 lei atunci, cam un euro. Acolo, 2 £ire grele, doo și ceva!

Îmi ziceau ăia de la chioșc… Mallarmé ! Ce să te faci, mamaie, ce să mai zici…

Eram al 8-lea pitic, Lăcrimosu’.

- Kiríe Teardrops…

- #sictir cu dropsurile voastre. Ceva pufarine, fondante sau Cip n-aveți?

#rezist, plC.

- Mamaaa…

Altfel… bineee, aveam ber’cica șâ țigărica, biiatu era super ok. Chei, chei… o cheie, un chei, un cheu, un chel… limba astă română…

“Ziua plajă, noaptea plajă,

Dimineața plajă iarăși.“

Ups, încurcai poezia, parcă era cu nămeți.

Dimineața și afternoon, freedom… la “paralía”, la umbră sau la soare, ca gușterii, ca varanii, plus bălăceala mediteranească. Mă ‘negrisem mai ceva ca Cabral.

Mai mă chiombeam și la televizor, dar în afară de EuroNews, nimicuța în engleză sau altă limbă de oameni, erau vreo 4 programe ciprioate, vreo 5 grecești, ceva turcești, arăbești, Siria, Liban & Egipt, plus, de-alde Shalom, vere - că insula asta, Cipru, pitită sub burta Turciei, e aproape de astea de zisei.

Ca o curiozitate, țărișoara asta, un pic mai mare ca Harghita și Covasna la un loc, arată ca o blană de pisică, întinsă ca o pleașcă, pe burtă, cu coada spre est. În dreapta unei diagonale NV - SE, la lăbuțele din spate, este partea turcească, cam 33% din suprafață, la numai 15% populație osmanlâie. Da’ dreacu’ mai știe câți turcaleți or mai fi!? că au adus, după separarea din anii ‘70, din Turcia, din Anatolia profundă, țărani d’ăia mai sălbatici, mai habotnici, nu ca băștinașii, europenizați.

Din ce am observat eu, 40 de ani sub englezi, între 1920 și 1960, au lăsat urme adânci în Cipru. (Iar ciprioții și Cipru îs clar peste Grecia deși, sunt un fel de greci… basarabeni, ca să zic așa.)

Și nu vorbesc doar de mașinile care merg pe dos… Te uitai ca omu’, în stânga… nimic! Și când să treci… vâjjjj! venea mașina din dreapta! Pe scurt:

- #să-i sparg!

Nu m-am obișnuit neam cu asta.

Mai erau și niște…

- Melci?

- Bre…

- Ornitorinci?

… șopârle oribile, cu o căpățână maaare, “nefíți”? plus o grămadă de ciudățenii chicken-food, vegetale, comestibile ‘au ba, care mai de care mai țepoasă și păroasă, mai mărăcinoasă și mai pișcătoare. Cactușii… nu se vede calu’ cu călărețu’, uăi!

E și o coamă muntoasă, cu un vârf, cu un nume cu 3 de o, Τρόοδος, Troozos, misdas păsis, de 1950 și un pic de metri. Αu și pârtie de ski acolo!

Despre minoritatea “pónti”, un fel de agatârși, urmașii grecilor antici de la Marea Neagră, altădată.

Back to mituri că sunteam pe insula Afroditei.

Au ei p’acolo o mini cascadă, de vreo 3 metri, un fel de țâșnitoare mai mare, numită cascada…

- A Frusinei, a Marghioliței?

- Năup, bradăr, a Afroditii.

Și e o legendă locală că, cică, dacă bei de-acolo, mai nou și că dacă marci banu’ în băltoacă, mai ajungi și anul următor acoloșá. Nu zici că am fost 2 ani la rând acolo, beui, plus că am cotizat ceva cenți și…

- Au venit românașii cu magnetu’!?

Chestia e că am ajuns în Cipru și în al 3-lea an.

Back to… ce ziceam?

Bere, plajă, gyros (Hello, TT), kürtős, he, he, am glumit, suflákia, trai dulce pentru Tefu care baby-sittărea p’acolo.

Prind într-o zi ceva de dat cu sapa, de rânit la unu la piscină, scoț io frunzele cu basca, ă… cu bățul cu plasă, ca pentru fluturi, mai un măturoi pe lângă palmieri… lejer, dooj dă franci, de euroi. Ăsta, cațaonu’, n-avea mărunt, zice:

- Ți-i dau άυριο/ avrio, mâine.

- Eνταξυ/ endáxi, OK, pana corbului, vomerul cațaonului, mâine.

Șî, nu zici, mămucă, că seara pe la 11 se ceartă românca de mă chemase cu bărba-su, cu grecoteiul subțire la nas și… eu încerc să-i descaier…

- Ré, bré, poteaulez-vous!

Canci, ciuciu, nexam.

Și ea pleacă de acasă! Și cu copilul!

- ‘ai de pzm, zic.

Me & my big mouth, eu și gura mea aurită cu… c… cobe, uăi!

Rămas cu palicaru’, el negru de supărare, eu bronzat de la

soare, zice:

- Lacrimogene…

Să vezi că e de bine, zic.

- Îu. Chiar el.

- Au plecat ei…

“Lay your troubles on my shoulder,

Put your worries în my pocket…”

Să-i sparg, uăi, ce fac eu!?

- Cum stai cu geografia?

- Ă?

- Do you see that hill? Vezi dealu’ ăla?

Bine că nu mi-a arătat luna, zic. Sau farul…

- Mda.

- Valea!

- YOO-PIIIE!

- Sorry.

- I-HAAA!

Woops a daisy.. doauă, trii, patru… și… ce mă fac? ce să fac, mamaie? ce să fuck!?

Mă pregătesc de transhumanță, plt.

- Miorița?

- Prezent.

- Bisisica?

- Acílea.

- Hildegard?

- ...

- Brunhilda?

- ...

- ’ți-ale dreacu cu cei 6 saci ai voștri.

Și, la doișpe noaptea, iată-mă, slab, palid și muiat în tu… tuzguramătii… făcându-mi rapid catrafusele, noroc că erau relativ grupate, mă mai uitam cu coada ochiului spre grecotei că la nervi, de la motive d’astea… îți poate da una-n cap… și la el în casă… și cin’ să te crează, mămică, că nu tu ai pornit cafteala? Ă?

Și vai de pî, și de lî, și de mî, taică.

Bejenie în crucea nopții, plb.

Un’ să te duci!? Să suni un prieten!?

Nu mai zic că geto-daca plecase fără telefon, normal, și... în papuci, ca săracii.

Încotro s-o iau! ? Left or right? În dreapta, cum te uiți spre Africa, pici de pe hartă.

Hai în stânga, spre Pafos, oi găsi eu vreun hotel ceva, sau poate spre Larnaka, zic, da’ slabe șanse, vere, pentru că erau doar vreo două zboruri pe săptămână spre Otopeni, și… om vidé, mno.

Și… țuști, și răsțuști, și rățuști, lipa-lipa, ca pangolinul, iau sarsanalele și o tai spre drumu’ mare, spre șuseá, la vreun autobuz. Zisei că eram într-o stațiune? Parcă zisei.

Era autobuz? era! ne-a mai dat, ne-a mai datără, vorba vajnicului și harnicului asistat, a leneșului cu dooj dă dește. Uo, mă, socialule!

- Hopa sus, fruntea sus, “je vois la vie en rooose…”

Ce roz, bre?

Smoală, catran, era sufletul mieu de copchil năcăjit.

Uite, acu’, când mă gândesc la pățania asta, zic că era super bună regula, obligația de dinainte de admiterea în UE, care zicea să ai minim 500 de parai la tine și belet dus-întors.

Te duci la cineva și, ăla, din diverse motive, nu e acasă. Ce dreacu’ faci într-o țară străină!? Hotel, motel, pensiune? Boschetezi? Cerșești?

- Daaați-mi și mie doo sute de euroi să-mi iau bilet să mă întorc acasă…

- Imediat.

- Pliz, mă, pliz…

- Here you are, madă fakă! Nea, mă, ia coleá, cinzeci și taci!

- Să(-ți) ru(p) mâna, boierule!

Nu mai zic de ăia de nu rup deloc o limbă străină…

Ce mă-sa mare să faci doar cu materna, neică, printre străini? Și undeva unde scrie pe nelatinește!? Gizăse mare…

Și, iaca și Pafos, pufosu’ mamii, undeva pe malu’ apei.

- Hm, zic…

… să mă hodinesc la hotel?

- Ă… să mai vedem.

Vedem, șezum și plânsem.

Iau o ber’cică, o Nokturnaya, pup la ea cu drag și draci, cu foc și pară și, cum tot mișunau și dădeau târcoale niscai taximetriști, amușind fazanul fraged cu papornițe, pe moa, ofcors, îmi zic:

- Ia să dea mándea un telefon la aeroport!

Mai știii… Ce mi-e tichia de mărgăritar, ce mi-e un noroc chior, miop, la drum de seară…

Și sun. Era vreo 1 noaptea.

- Bună ziua.

- Bună seara.

- Noapte bună.

Ce dreacu’ vorbă mai e și “bună seara” la miezul nopții!?

Passons…

- Șie mai fași, uăi, Manoli, uăi?

- Da.

- Zi la fata ce te doare.

- Az áeroport?

- Yes, săr.

- E zbor?

- E!

- Azi!?

- Acu.

- Îu!

- La 4.

- E locuri?

- E, bre.

- Poci și io pentru ca să?

- Îhî.

Iote-te, Franț, cum s-aliniară ele planetele!

Hai să vedem acuma cu vizitiii, cu 3 de i, plv, că e pe bani. Și, mă sucesc ușurel spre neamul lu’ Manivelă și începe licitația. Începe ăla cu nas subțire.

- Mai dă.

- Mai lasă.

- Mă, creștine…

- Mă, cațaoane…

- Încă 20.

Ah, ah, psihi mou, agapi mou, exact ăia de la ăla cu rânitul…

- #siktir.

- Bagă.

- Sec.

- Cap?

- Bre…

- No, biñe.

- Is this a deal? Gata?

- No, hai.

Șî… dă-te cu taxicu’ noaptea, juma de Cipru, 100 și ceva de km, anticipând, zic, periplul ulterior, tot nocturn, prin Bulgaria vecină și prietenă.

Cât am dat? Zău dacă mai știu. 100 minim. Două!?

- Râniși moka, adică, uăi!?

- Mă, dau block.

https://www.google.ro/maps/place/Cipru/@35.126413,33.429859,7z/data=!4m2!3m1!1s0x14de1767ca494d55:0x324c3c807fc4146e?hl=ro-RO