AULÍNU

POVESTE MICĂ DE TOAMNĂ


- Mă, tu știi ce-a fost aseară? zice sor-mea, fata ducesei, de dimineață.
- Ce?
- Aulínu’.
- Ă?
- Aulínu’.
Wtf... hăuli unu!?  
- Ce dreacu’ e aia?
- Întreab-o pe mă-ta!
Chiar așa a zis de patroana, de mămuca noastră, despre “La bien aimée et respectée La Grande Duchesse de Piatra, ot Téléorman”.
Să o deranjez… să o disturb ca să-mi spuie… Dacă n-o fi dat la pui…
Îmi fac curaj și părăsesc sanctuaru-mi unde conspectam conștiincios din Ulysses.
Intru în apartamentele ducale, ducesa spăla niște ardei la chiuvetă.
- Cum e cu "Áu" ăla?
- Stai să vezi.
- Stau, că d’aia venii.

Her words are always such a pleasant order for me. Și începe:
- Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc… la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei…
- Mais, dites, donc…
- Oui… zice ea.
- Lasă motoceii.
- Really, uăi?
- Zi cu Aulinu’.
- Au… mă lăsai furată… sweet memory… Ozana cea lin curgătoare…
- Ce Ozană? zic eu.
- Păi ce-are?
- La Piatra e Călmățuiu’.
- Ah, oui.
- Well?
- Mă dusei aseară să fac plimbarea, zice ea.
- Cu toroipanu’ de-argint?
- Cu.
- Cu e cupru.

- He, he, zice ea. Știi că beriliu’ are masa atomică 9,012182 g/mol?
- Îu!
- Și, când ies la drum, niște puradei.
- Keep saying.
- Tanti Nuți…
- Tanti!? zic eu.
- Oui.
- Nu Altesse, nu Excelență?
- Nț.
- Pfuai…
- Trico tri! zice.
- ‘ai?
- Așa am zis și eu.
- Tricou ce?
- Nu. Citez: ‘ai?
- A…
- Ne dai ceva? zic ei.
- Păi de ce? zic eu.
- Știi ce e azi?
-. Duminică.
- Of… Citam iar din copiii ăia.
- Ah… pardonnez-moi.
- Ce e? zic eu.

- Aulínu, zic ei.
- Și tu ce-ai zis?
- Am zis: și?
- Și ei ce-au zis?
- Ne dai ceva?
- Aha, zic
- N-am ce.
- Aveai toroipanu…
- A… ei dezamăgiți.
- Niște gutui? zic eu, adica ea.
- Da, da, zic ei bucuroși.
- Da’ doar câte o jumate că sunteți mulți.
- E bine și-așa, zic ei.
- Da’n ce le puneți?
- Am eu o pungă mare, zice una mică.
- Și? zic eu.
- Și, neși…
- Uăi, Altesse…
- Le-am dus.
- Câte-o juma de gutuie?
- Ei… Câte una de fiecare.
- A…
- D’abia au încăput în pungă.
- Și ei ce-au zis?
- Merci beaucoup pour…
- Pour?
- Halíunu, na.
- Hali unu!?

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

Să tot fie ceva vreme, era prin '90-91 când mă invită cineva, RIP, pe la dânsa. Zice: - Ce faci dupe servici? Kant, Ulysses, Aventurile lui Cepelică, ca baștanii. - Hai pe la mine că a adus bărbată-miu o pálinkă. Aha, deci nu să filozofăm sau să punem țara la cale, ci să pupăm ceva trăscău, mă gândesc eu ușor dezamăgit. Să-i țiu de urât, cum ar veni. Soarele n-ajunsese la chindie, să fi fost vreo 10-11 dimineață ceasurile când a zis ce-a zis. Ofcors, n-am mai fost bun de nimic cu gândul la orele suplimentare. Și mă pune tata mare să mă duc. Plecăm noi împreună, ajungem, intru demn, dârz și chitit pe treabă, nu mai rețin dacă încălțat sau desculț ca săracii. Alea, alea, o gustărică, un mizilic, să se așeze bine licoarea cu pricina. Și gâl, gâl, gâl, beau vreo 2-3 oca de elixir... Tăricel!  Mai roz ceva din gustările ălea și, deodată, tam - nisam, simt cum mă ia de cap. - Ce mă-sa mare!? îmi zic, încă demn și dârz. De la 2-3 păhărele? Amușinez prin jur... gazdele erau prezente și tre
Read more

ȚÍKLA

Despre mine, despre pixuri și creioane Zice: - Du-te cu avionul că e mai sigur. - Etete fleoşc, zic, am mai fost. La greci. Mai fusesem, în 2002, tot cu trenul, când se ridicaseră vizele, puteai sta 3 luni dar, te puteau opri, pe diverse motive, să intri. Am prins şi când era cu umilinţa aia imensă, până în 2002, înainte să-şi facă pomana cu noi, cu alea 3 luni: cozi interminabile, interviu la ambasadă sau consulat, actele! şi scoteai ca milogul din traistă, paşaportu', actu' de casă, de la servici, adeverinţe de venit, tot felul de legalizate, traduse şi apostilizate, invitaţia de dincolo, asigurare medicală, bilet dus-întors, te mai freca, mai ştergea cu tine pe jos (Şi faianţa? Şi! Şi clanţa? Şi!), totul pentru amărâta aia de viză, să mergi dincolo, în Uie. Avusesem şi un rateu onorabil la ambasadă, în 2001 nu am primit viza de Grecia. Dar mai fusesem afară, prin '99, în Jărmănia, başca, aveam pe paşaport şi viza de Austria şi Elveţia. Conta? Conta un cur, erai fiul
Read more

GAUDEAMUS. 2. Intermezzo cu bască

CINCI LEI Ziua de duminică, 26 noiembrie, 2017 e.n, începuse prost, ca în muncile lui Hercule:  1. Uită-te la ceas, să bei ca creștinu', la o oră cumsecade, un pa’ar de vin. Na, belea, nu e nici 9!  2. Alimentează colegele de birou, dă-le d’ălea raw-vegan, de orătănii;  3. Verifică iar clepsidra; tot devreme e. Bre, greu curge nisipul când ai treabă multă…  4. Curăță dovleacul pentru plăcintă. Hello Lukas & Rfi!  5. Ochii pe ornic, mototolule! Limba mare se încăpățânează să arate 10.  6. Pisează piperu’;  7. Nu e nici 11, bosomeg. Hai că mai e un pic;  8. Mută plasa de cernut nisip;  9. Fără 5, Gizăs… 10. Rașchetează și niște gutui; 11. ‘ți-ai dreacu cu schimbarea orei! Derutați gospodaru’... Da’ stai că nu s-a gătat. 12. Buciumă, suflă în țeavă în pivniță, la varză! Bre, în sfânta zi de duminică!? Finally, enfin, schließlich, finalmente, ora izbăvitoare! - Hai să fie cu noroc! Basculăm de prânz mămăligă cu brânză și smântână, ca săracii…
Read more