AL 8-LEA PITIC. 4

Y BACHGEN GYDA'R BRAWF AUR


PENNOD* PEDWAR = Y BEDWAREDD BENOD*


- Gizăs… io bag chiar brav… aur!?
- Aur, aur, gold, arany, yes, yes. Cross my heart!
Cross pe mă-ta…
- Adică pe limba asta tot aur îi zice!?
- Îhî.
Băi, să-mi bag… ptiu, ptiu, ptiu… rușinică…
Ăștia schimbă și consoanele*, bre, bobor brieten!

Neică, și cum ședea fata împăratului în așteptarea finalizării proiectului matrimonial, într-o bună seară…
- Bună seara, stimați cititori.
... se trezi că sub balcon apare, nici mai mult, nici mai puțin, decât un menestrel.
Care doinea ceva pe limba lui, o baladă de dor și jale, probabil:
“O Gaerdydd tan afon Tafwys,
 Roedd pawb o'r Cymry wedi cryio i mi”
Wtf… Balada afonului?
- Ce ziseși, bre, acoloșa?
- Very simple:
“De la Cardiff la Tamisa,
  Tot galezu’ plânsu-mi-sa!”
Pfuaaai…
- Pfuai, nepfuai…
Al dreacu’ galez, îi citise gândurile.
- Ia, zi…
- What?
- “Radu nu putea să zică,
   Râu, rățușcă, rămurică!”
- Ni allai Radu ddweud afon, afon, cangen bach!
Precis e afon!
“Frunză verde de șampon,
 Bade-al meu este afon!”
- Te cred pe cuvânt.
- Rwy'n credu eich bod chi gyda'r gwynt.
- Wtf, uăi… credu? Believe!?
- Te cred pe cu vânt.
- Pe cu…
- Yes, yes, gyda gyda…
- Gâdi, gâdi, un’ te duci?
  La galezu’ să-l apuci…
- ... nhw!
Mno…
- Cu vânt...
- Yes, gyda'r gwynt.
- Văleooo…
- What now?
- Străjeeer!
- Stranger?
Nextgjdbwyb…

Pâșa, pâșa, nu chiar tâgâdâm, tâgâdâm, mai mult lipa, lipa, mai veni unu la ea.
- Tu cine mai ești, bre?
- My name is Squive.
- ‘ai!?
- Purah Squive.
- Al cui Paraschiv?
- Ă?
- Nom, prénom, profession.
- Nu Ion.
- Da’ al cui?
- A’ lu’ Ilie.
- Ilie who?
- Moromete.
- Îu!
- Păi da.
- Bre, mă leși…
- Nu, că vreau să te iau.
Îu… once again, még egyszer, encore une fois.
- Și tu!?
- Cum și io?
- A fost și Cocoșilă la mine.
- Ăla cu “ești prost”?
- Nu, mă-sa mare.
- Mai trăiește dada!?
Of, of, of, uăi.

- Mai lipsește Iocan.
- Mai dă-l dreacu’, cu poiana lui cu tot.
- Asta ziceam și eu.
- Ce?
- Mai sunteți mulți?
- Păi suntem decât 8.
- Punctul 8 de la Siliștea Gumești…
- Glumești? 9, Bisisica y compris.
- Zi așa…
- Da, încă de astă-iarnă alde tata zicea…
- Ce zici că zicea?
- Citez din memorie:
„ia-o, mă, ce mai aștepți“
- Chiar așa… ia-o, mă...
- Îhî.
- Și tu ce ziceai?
Dar eu ziceam că când să fac nunta?
- Că când…
- Ce-are?
- Ai și tu dreptate.
- Păi nu?
- Trebuie, dreacu’, clarificat bine acest aspect.

- Contextualizat, a completat apăsat monsieur P.
Îu, îu, îu.
- S-a mai pomenit să faci nunta în postul Paștilor?
- Chiar așa. Nu s-a mai menționat. E documentat serios subiectul.
Alde tata zicea că n-are nimic, o iai acuma și faci nunta la toamnă, ce mare brânză?
- A zis nea Ilie asta cu brânza?
- Îl știi pe alde tata?
- Mai citim și noi.
- À propos...
Îu…
- Vouă cât vă vine fonciirea pe ce-aveți voi acilea?
- Ai, hai, că dau unfriend.
- Excusez-moi, madame.
- Mademoiselle!
- Honni soit qui mal y pense.
- Hai, back to the story, zi ce ziceați.
- Anșa…
Oh, mon Dieu, ces paysans-là…

Eu ziceam că nu, de ce să n-o iau cu nuntă!
- Ai zis tu așa, măi… Poirot?
- Poa… ce?
- Pară mică, păruță.
- Aha.
- Aha, neaha…
- Poire… fruit de saveur agréable, ordinairement de forme oblongue, et qui va en diminuant vers la queue.
Îuuu… de formă oblongă, uăi!
Ce, n-avem de unde?
- Aveți?
Tăiem douăzeci de găini…
Doar atât? Ca săracii, bosomeg.
- Gâște n-aveți?
- Ciuciu.
- Rațe?
- Nexam.
- Nici bibilici?
- Nț.
- Aoleo…

- Da’ ce vreai? Arici, ornitorinci?
- Bre…
… trei-patru oi…
- Așa mai vii de-acasă.
… și facem o nuntă să pârâie satul!
- Să pârâie, să vuiască, pls. Brrrum, vrrrum…
- Yoo-piiie!
- I-haaa!
Și în seara asta…
- Chiar azi?
- Zău!
- Fie ca tine.
… mă pomenesc cu alde tata că:
- Că ce?
- Că ce, că nece…
- Uăi…
„Ce faci, bă, Paraschive…
- A zis nea Ilie așa?
- Parole d’honneur.
Îu, mămucă…
- Chiar așa. Cu ce se îndeletnicea domnul Paraschiv în seara aceasta?
- Făcea. Da’ ce nu făcea…

- Așa vorbiți voi?
- Așa cum?
- Cu bă?
- E corect: interjecție urmată de cazul vocativ.
Pfuai…
- Cum vreai, fa? Cu Alteță?
- Era o întrebare pur retorică.
… uite, a venit și toamna, nu te însori?“
Ăsta vrea să se-nsoare cu mine, se dumiri, în sfârșit prințesa. Gizăs…
Na belea, a pus puncte - puncte acuma.
- Am mai sărit din expozeu, ghía.
- Ghia? Wtf!?
- Un fel de ‘uăi’, bre.
- A...
Alde mama zice:
- Chiar aș fi vrut, cu îngăduința dvs, desigur, să vă abordez asupra acestui aspect.
- Care?
- Că de doamna mă-ta nu ziseși nimic.
- Zisei acu’.
- OK.
Dar trebuie să vorbesc și eu cu cuscră-mea…
- A zis mămucă-ta așa?
- Zău.

- C’est quoi la couscre ?
- Mother-in-law, bre.
- Tu as deux mamans!?
- In relationship with my mother.
- Clar.
- Vitregă.
- You have a stepmother!?
- Îhî.
- Așa da…
… să vedem câte găini tăiem!
- Fi-v-ar orătăniile ale dreacu’!
- Ce-ai, uăi?
- Păi ce facem noi aci?
- Cum ce?
- Scriem 1001 de pitici sau 1001 de moromeți?
- Păi…
Next…

Țâr, țââr, țâââr.
Cin’ să fie, cin’ să mai fie la ora asta!?
Ăla eu, ăla eu…
Mno, și se duce iar fata împăratului la ușă, trage zăvorul, acolo, pe palier… o doamnă babă.
Parcă o știu pe dumneaei. O fi aia cu găina?
Dar să nu anticipăm și să răpim siuspansu de la pleziru cetitoriului.
- L-ați văzut pe Ferfeniță?
- Tanti…
- Cel cu ochi de lubeniță!
- N-ai mai fost?
- Ba da. Nu-l găsesc.
- Parcă era ceva cu… paiantă, bre.
- Nu e scara 2?
Csf, ncsf.

Șeherezada… Șeherezeda, la asemenea întâmplări neobișnuite legate de pețit, și-ar fi făcut cruce, desigur, că nici ei nu-i prea venea a crede, dar se abținu și nu mai zise nici pâs. Zorile dădeau târcoale așa că, căscă discret și tăcu.

*Capitolul 4 = Al 4-lea capitol

Comments

Popular posts from this blog

ȚÍKLA

PARLEZ-VOUS ROUMAIN?

DAMIGENE, DAMIGENE