RATA

”Uite, mamă, vine rata,

 Vine cu prostu’ de tata”

E seară, e-o vreme tâmpită cu spume și, cum e și normal, aș zice, mă grăbesc. C-așa-i stă bine gospodarului: să plece târziu.

Ies la stația de autobuz…

- Zbâââr!

Autobuzul meu… ia-l de unde nu-i! A plecat fără mine, fără ocne și saline. Mă uit pe o drăcie de aplicație cu orarul mașinilor… 302, canci! 438, ciuciu ! 439...nexam! în următorul sfert de oră.

- Ghii, Batore !

Merg pe jos pân’ la Cora, decât doo stății, 1 km și ceva, noroc că rucsacul era greu, tre’ să iau ceva până la Apaca și, cu ochii pe telefon, mă urc în… vroiam să iau troleul, mă urc în ceva cu roți.

Mă așez ca boierii pe jilț, cu ochii tot pe telefon, citeam ceva… Nu’ș cum de trag cu coada ochiului pe geam…

- Când plm au făcut ăștia benzinăria asta pe dreapta?

Ar fi trebuit să fie pe stânga.

- Wtf, uăi!?

Mă uit mai bine primprejur*…

- Ăsta nu e troleu, mânca-ț’aș!

Ce dreacu’ oi fi luat? Că de la Cora aia sunt autobuze și spre Clinceni, via Bragadiru, și spre Vârteju, via Măgurele.

- ‘ți-ai dreacu’ cu viile voastre!

Mă scol rapid de pe jețul domnesc… mai zic că mi-a picat basca pe jos? Nu mai zic, plb, că n’a pus nimeni vreun franc în ea, numa’ fise.

Bref, mă scobor urgent la prima stație… pășesc pe tărâmul necunoscut… era și o beznă d’aia beznoasă…

- Pleașc!

Nu ratez balta, ofcors. Elegant, calc și în restul de ciorofleașcă din jaful de stație. Scrutez orizontul apropiat, că nu se vedea la mai mult de cinșpe metri… iaca un cimitir!

- Îu…

Îmi venea să colind:

- Primiți cu…

N’aveau nici măcar wifi la cimitiru’ ăla, săracii naibii. Prietenia, Reîntâlnirea, Wellcome, așa ceva îi zice.

Mă dumiresc instant ce și cum vine treaba: luasem un autobuz înapoi spre home, sweet home. Decât 5 stații de unde plecasem inițial, că tot mă grăbeam: Δt = Λ − α.

Eram taman la Leroy Merlin, la mama dreacu’, la doi pași de linia de centură.

Back spre oraș, la Cora, cele 7 stații. Evit autobuzele, că merg becisnicele și spre reactoruru' de la Măgurele, iar lui mándea cimitiru’ îi ajunsese.

Buuun… mă uit după troleul - troleu acuma. Vine o tărăboanță…

- Are fire pă sus?

- Are.

- Are șine?

- N-are.

Așa că, purced cu aista. Belesc ochii bine la traseu, că am mai pățit-o să confund stațiiile. Vasăzică, cobor la Apaca, traversez și, cum nu venea tramvaiul 10, îl iau pentru o stație pe 11, pân’ la Grozăvești. Zic:

- Să m’adăpostesc sub pod.

Și uit să cobor, bosomeg!

‘ți-ai dreacu cu RATB-ul vostru!

* Da, chiar așa se scrie!?