ADIO ȘI LA GARĂ!

REBUS


Văz într-o zi, pe măreața tarla numită Fb, la o postare a cuiva, un comentariu mortal. M-a lăsat mască, bouche bée. Genial, vere! Citez:
- Ai de plm.
Exact așa: ai! Nici cu vai, nici cu ‘ai. Pfuai… vorbele de genul ăsta, bine puse în context, îți luminează fața, îți fac ziua suportabilă. Zâââmbești ca bou’. Mno, zic, ia să urmărim noi ce și cum. Cin’ să fie, cin’ să fie…

Alina Nedelea!
Și, tiptil - tiptil, încep să aflu diverse: actriță, frumoaaasă, cu nește ochi albaștri, bre… Dac-aveți dujmani, trimiteți-i o poză! Sigur îi deoache!
A scris și o carte tare interesantă, are o fetiță dulcică foc, e stabilită în Italia…
Găsesc și cartea, ceva cu câini mici, o răsfoiesc rapid, hai să o cumpăr, zic. Și, ajuns acasă, ce să vezi și să nu crezi… nimic despre câinii - câini!
M-am prins eu cum e cu titlul, cu “Șoseaua Cățelu 42”, dar mă gândeam că o fi un fel de pseudo-oximoron, cu șoseaua care e ceva mare, nu ca strada, dar nici ca autostrada, și cățelul care e ceva tot între, adică nici dulău, da’ nici cățeluș. Scriitorii ăștia…

Nu mai zic că la un timp, după ce am intrat în vorbă, mi-a explicat că dumneaei stătea de fapt la un cu totul alt număr.
- Cum așa? mă minunez eu.
- Uite-așa.
- La cât?
- La 42 bis, zice dânsa.
Ă?
- Cum, mă-sa mare, să pui titlu cu "bis"!?
- Păi vezi!? tot dumneaei.
- Da’ de ce nu 43?
- E număr prim.
Wtf...
- Și?
- E al 13-lea dintre ele.
Adică…
- Zero și unu nu e.
- Nu e, confirmă dânsa.
Încep să le număr: 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29, 31, 37, 41, 43.
- Păi e al 14-lea.
- E 13 bis.

Inițial, când îi vedeam postările sau comentariile, eram mai… timid, deh, mai dădeam un “laic”, mai dădeam un bigot, un ateu, ce nimeream; cum să te bagi în sufletul omului… iar când e vorba de femei…
Și, azi așa, mâine-așa, într-o zi, ca să mă dau grande, iau cartea, o pui spre geam, că era cam înnorat și… țac - pac, fac o poză și o pui drept comentariu la dumneaei, la o postare.
Era prin mai. Bre, și nu zici că îmi răspunde!? Dar cum?

- Cum, mă? n-o mai lungi atâta…
- Tot cu o poză!
- Cu ce?
- Cu aia mică, Eva, și c-o orătanie!
- Bre, ne leși…
- P’onoarea mea!

Exact, pitica atomică cu un cucoș în brațe. Mă gândesc:
- Wtf…
Ce are cartea cu câini mici cu orătania? Da’ nu zic nimic.
- Mucles?
- Dârz, bre, că nu pricepeam neam.
Și… mai mă gândesc, și beau tutun, și iar mă gândesc, și beau la tutun… Caut pe internet, să văd ce rasă e înaripata, c-o fi ceva cu schepsis, zic, o fi vreun mesaj pitit. Nu m-am dumirit.
Vasăzică fetița cu cocoșul… probabil acasă, în curte… și care e șmecheria că îl ținea în brațe!?
Așa simbolistică sucită… și, cică, să le înțelegem pe doamnele…
- Nem tudom kokoșul.
La ce s-o fi gândit…
Zic:
- O fi fost rasa Leghorn?

Bre, hai, gata, asta e nimic, că și uitasem de faza asta. Deci era pe când nu ne cunoșteam. Și… într-o zi…
-Țâââr!
Telefonul, doar nu vreun greiere.
- Alo? o voce feminină.
- Alo.
- Domnu' Teodorescu?
- Domnu’.
- Alina Nedelea la telefon.
Cum, cum? Să caz pe jos!
- Uau, săr’na…
M-am făcut mic, de emoție m-am făcut că cat ceva.
- Vă știu de pe net! vocea feminină.
Pfuai...
- Ah, da, zic eu, bucurându-mă în tăcere.
- V-am văzut… ea.
Aha, faimoasa pancartă!
- Cu “Golan vechi”, zic eu.
- Cu pisica!
- "Fără copii”...
- Cu gardu’!
- ”Sunt aici”...
- Cu napii!
- ”Pentru ai voștri”
- Cu cloșca!

P. S. Acuma, na, întreb și eu:
- Chiar nu s-a sesizat niminia că nu avem o șosea cu numele ăla?
Corect era” Șoseaua Gării Cățelu 42”. Cu gara la genitiv.

Comments

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

ȚÍKLA

GAUDEAMUS. 2. Intermezzo cu bască