LIECHTENSTEIN, MAMAIE!


Prin '99, anii ăia minunat de siniștri, prind o ieșire în UE, cu viză Schengen de Austria (coadă, acte peste acte), bașca Elveția, cu invitație de acoloșa, de la capitaliștii cu ceasuri.
Germanofoni, bre!

Ne dăm cu 'rata', cu irta, un charter, undeva în N-Vestul Swiss-ului.
Acolea, minune mare! Aeroport comun franco-elvețian! Îmi venea să trec granița la franceji, că deh... da' nu mi-era clar cu intrările & ieșirile din UE. Țărani, mamaie...

Passons. Hai mai departe.
Și ne plimbă cu aftocaru' prin tot nordul helvet, până la mama dreaqu în est, în... Austria! Dormeam și haleam (all inclusive! în '99) în Austria, că era mai ieftin! Activitatea, la o firmă elvețiană, peste graniță. Un fel de Giurgiu - Ruse, cu șoșea brici și un pârâiaș de juma de metru pe post de Dunăre.
Granița... mă-sa mare... Era o gheretă p'acolo, cu o cumpănă de fântână ca la calea ferată la haltă, da' nu ne-a întrebat nimeni de sănătate în cele 4 zile de frecat granița.
Eram cu un grup mărișor, numa' români oropsiți, cu țoale d'alea negru-maro, de mers la mort, cu papornițe de rafie, cu pateu', cu fierbătoru', cu ochiu' pă francu elvețian și pă shillingu' austriac.
Șef la firma elvețiană gazdă, un austriac, să-i zicem Siegfrid.

OK. Se termină activitatea și, în ultima seară, bairam, chef mare, deh, de adio. La un castelaș de săraci, ca pe la ei. Un fel de Bran.
A, să nu uit:
- Liechtenstein, mini țara asta, era la vreo 30 de km de unde eram, și colo și dincolo;
- eu și colega de servici fuseserăm și la nemți, la Frankfurt, aveam o idee de Vest și de umorul beton german...
Eu, mai breaz, tot ziceam:
- Bre, în Germania, Austria, Elveția, fuserăm. Da-n Liechtenstein când ajungem!?
Că aș fi dat fo 100 de dolari, pe taxi, până acolo.
- He, he, se râdeau mocofanii din grup.
Bineee...

Vine chefu', eu drojdesc un pic, și dau cu bomba atomică în jurul meu, la masă:
- Care mergi, bre, în Liechtenstein?
- He, he, Manole, iar începe...
Bineee...
Și apare șefu firmei elvețiene care ne invitase, austriac omu', nea Helmuth, cu pa'aru':
- Hai noroc, cum v-ați simțit?
Unu zice 'wunderbahr', altu zice super, alt mocofan danke, senkiu etc. Eu zic:
- Vreau să merg în Liechtenstein!
- Păi de ce, creștine? zice austriacu'.
- Vreau să cer azil politic!

Recunosc că gluma a fost cam tâmpită, am cam scăpat caii în ovăz, da' m-am bazat eu pe ceva.

Bref, toată lumea a zis:
- Ă?

- Zbang! Tăcere, nimeni în jur nu respiră, canci clefăit la friptane, nexam ciocnit de pahare, austriacu Günther belește ochii mari și zice:
- Vă duc eu!

Ochii se fac și mai mari pe malu' românesc!
- Ați privit vreodată melcii când li se bulbucă ochii?
Adicătelea, nu doar Herr Manole e dus cu pluta, da' și domnu' Werner.
- Câți sunteți? zice Herr Klaus. Că am 4 locuri libere în mașină!
Tăcere înțeleaptă, dar dârză, printre clienții mioritici.  Eu, bețivanu, corect zis semi alcoolizat, glăsuiesc:
- Eu, colega, și mai vin 2!
- OK, zice baștanu', cum se termină 'party', mă așteptați și vă duc.
...
Toți românașii din jur, cu ochii cât cepele.
- He, he. A glumit, mă Manole!
- Cine, bre, neamțu'? Ești copil?
Apare și alt geto-dac, șeful delegației de răzeși și iobagi mioritici:
- Bă, ești nebun!? Îl știu pe ăsta de 5 ani. Nu am urcat niciodată la el în mașină!
- N-ai băut destul, plm.
- Nu vă duce!
- Bre, zic, nu știi că nemții e serioși? Ne duce!

Ne-a dus. Pe noi doi și încă două tanti pe care cu greu le-am convins că oferta e serioasă.
A plătit Franz masa acolo, ceva trăscău, în Vaduz.
Ne-a adus și înapoi.

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Liechtenstein

Comments

Popular posts from this blog

ADEVĂRUL DESPRE PUNCTUL C. 2, kettő, two

Adevărul despre punctul D. 1, egy, one

U, Ú, Ü, Ű