LOVE STORY CU BIG PHARMA
Yes, yes, yes, ies mai demult, încărcat ca o albinuţă, ca o viespe, ca un
trâ… că doar ieșisem cu desăgile de la Cora, ce sigla partidului... aveam de
toate:
- Lămâi, Lenor, lovlecei, leugenii, lălai…
… parchez bolidul din dotare la poarta unei marfacii…
- Ptrrru, Batore, bătrâne!
- Că tu oi fi mai tânăr, aud printre nechezături.
- Bă, 'tu-ţi dârlogii mă-tii! zic. Jar mănânci!
- Yummie…
Noroc că n-a mai zis nimica că de nu, unde-i ședea căpăstrul…
Buuun. Intru în locaţia cu pricina în căutarea unui elixir,
a unei soluţii minune la cestiunea arzătoare a zilei. M-aproprii de tejghea,
mai era o cucoană înaintea mea care tocmai plătea, farmacista zice:
- Poftiţi, spuneţi, vă rog!
- Ă… zic, să plece doamna mai întâi.
Vânzătoarea dă din cap ca bulgarii, semn că a priceput ioc.
- Vreau o ploscă, zic discret, să nu mai auză și alţii
despre ce articol era vorba.
- Mască? zice farmacista.
- Ploscă, stimată doamnă, zic.
- Ulcior!? se miră ea.
- Ţucal, bre, lămuresc eu scurt.
- Ah… 39 de lei!
Băi, să-mi bag… zic,
a dat norocul peste mine! Îmi dă 1 leu restu' la 40.
- E de argint? zic.
- Ah, nu, e un model "casual".Nu vreţi și un
supliment cu Echinacea?
- E bonus la utilajul
de pișat? zic.
- Cum, cum?
- La ţucal, bre.
Passons.
Plec, ajung la altă
locaţie cu pastile, nasturi și reţete:
- Aveţi…?
- N-avem agregatul
dorit de dvs.
Visat, jinduit, pohta
ce-am pohtit, bosomeg!
Mai umblu eu cu
raniţa-n cârcă, bătând poteci pe la apoteci, doar - doar oi găsi mai ieftin,
da' aveau numai de #sărakii, ba cu USB ori cu căști, ba cu GPS, ca să-ţi
găsești curu' de bună seamă.
Mă întorc la prima
farmacie.
- Daţi-mi argintata
de patruj de lei, zic.
- Ehei, zice aia. Să
fii matale sănătos!
- Bogdaproste, zic.
Îmi daţi?
- N-avem, zice
farmacista.
He, he, he, mă
hlizesc eu în sinea-mi, asta se râde de mandea.
- Cum nu? Mai
adineaori aveaţi.
- Aveam, da' nu mai
avem.
Băi să-mi bag…
- Mai avem, da' la 70 de lei.
Wtf…
- E cu cristale
Swarowski sau…?
- Ah, nu.
M-am liniștit.
- La Echinacea v-aţi
mai gândit?
Passons. Găsesc până
la urmă, la a enșpea farmacie vizitată.
- Doojde franci!
- Îu! zic.
Ies repede afară să
verific unde sunt, să nu fie-n mă-sa mare vreo farmacie "second ass". Nu era.
- În altă parte avea
cu 40, zic.
- Ah, da, zice duduia cu halat alb, se poate.
- Cum de e așa mare
diferenţă? zic.
- Noi facem reducere
acuma...
- Reducere, da, zic.
- Apar modelele de iarnă, îmblănite.
- Reducere, da, zic.
- Apar modelele de iarnă, îmblănite.
Băi, să-mi bag…
Iau.
- Hm, mă gândesc,
ce-ar fi să achizitionez 2-3!? Pun de-un gheșeft!
Dau anunţ pe internet
"Care vrei…" și…
Plec. Cu ce-i merge
ţucalului mai bine!? mă gândesc.
- Ia să iau niște
mici.
M-așez la coadă la
mici (la ţucale n-a fost coadă), parchez elegant trăiștile și utilajul din
dotare, când mă întorc…
- Bă, care plm ai ciordit
ţucalu'? zic, făcând rapid nește cruci evlavioase și stuchind în sân la
asemenea tărășenie.
Să dispară la coadă
la mici, bre?! E și sfânta Vineri! Nu-i păcat?
- Asta e rachetă? îl aud
pe unu, care chicotea.
Haiti! De agregat
vorbește. Mă întorc…
- Balistică? zice el, ridicând preţiosul trofeu în aer.
- Balistică? zice el, ridicând preţiosul trofeu în aer.
- Nu, nu, zic. Este… e…
Ce plm să zic că e?!
mă strofocam eu, da' numai discrepanţă și dinspreclanţă îmi venea în minte.
- Ă… e lopată de dat
la zăpadă! zic.
Ideile mari,
luminoase, salvatoare numai când ești în că… la ananghie, vin.
- Omu' gospodar își
ia vara lopată, zice ăla.
- Păi… îngaim eu,
roșind sfios, deh… vara, toamna…
- Fugi, bre, că e
ţucal!
Bref. Iau autobuzul spre home, sweet home,
m-așez boierește pe scaun, rânduiesc paporniţele…
- Brrrum, vrrrum,
autobuzul torcea lin, mai - mai să mă ia somnul.
O staţie, două, trei,
patru…
- Ups! Să cobor!
Mă repez spre ușă…
- Ia uite, mami,
nenea și-a uitat tigaia de argint! aud glas de copchil.
- 'te-n cur pe mă-ta
de pitic cu tingirea ta!
Comments
Post a Comment