FRUMOASA ADORMITĂ


O dramatizare de largă respirație, expirație & inspirație, în care este vorba și de o pungă. Nici o legătură, dar absolut niciuna, cu renumitul domnul Pilimon*.

Festival de umor studențesc la Iași, prin ‘83, prin mai-iunie. Hop și eu acolo, lipit de niște prieteni de la Cibernetică.
Cazarea în căminele studențești din Tudor, Vladimirescu. Bețivăneală… grupa mare! cu gazdele ieșenești și moldovenești și cu alții din toată țara veniți la concursul ăla. Inclusiv, în premieră pentru ne-băștinași, cu…
- Bere la pungă, uăi!
Aduceau băieții, de la fabrica de vizavi, în pungi de plastic!
- Ce pungi zdravene erau atunci!
… țineau vreo 9-10 kile de bere! Se treceau baierele pungii printr-un băț, gen o coadă de mătură și se rezema “recipientul” între 2 scaune. Super!
- Serveam cu cana, ca săracii!

Passons.
Ne întoarcem de acolo cu un tren de noapte și ajungem în gară la București pe la 7-8 dimineața. Toată gașca, mai puțin vreo 2-3, pleacă acasă că era ruptă de somn. Mándea, care altfel chiulea într-o veselie, cu săptămâna, se găsește taman atunci să se ducă la cursuri. Ei, nu chiar la prima oră, nu se cădea așa ceva.
- Să stric datina, uăi?
Așa că o mai lungesc cu o zeamă de cafea, la bărulețul de la subsol, de la Comerț. Și merg dârz la cursul de la ora 10.
Sala era plată, nu amfiteatru cu trepte.
- Bre, și bătea un soare prin geamurile alea…
Eu, moț, în rândul 2 sau 3. Și unde nu mă pocnește un somn…
- Pleașc! Care dai, bre?
… de să-mi pice capu’ pe pupitru. Am încercat eu să mă țiu demn. De unde, mamaie… Încep lupta cu somnul!
- Zbang, zdrang!
Îi trag câteva scatoalce peste ceafă… nesimțitu’, pas să cedeze! Și moțăi, și mă trezesc, și moțăi, și moțăi… Zic:
- Ptrrru, Batore!

Rectific. Zic:
- Hai să pui capu’ jos vreo 5 minute.
Somnul de frumusețe… Pui capul pe pupitru, fără pernă! și adorm instantaneu. La fel de rapid, mă trezesc “freș” ca o floricică. Genul ăla de somn scurt și adânc când îți pică ochii-n gură și îți revii după 5 minute de tras la aghioase.
- Yummie!
Ar fi mers să mă întind un pic, să mă dezmorțesc oleacă, dar m-am abținut majestuos. Și cum clipeam eu proaspăt trezit din scurtul somn, mă uit mai bine și bag de seamă că profu’, unu’ tânăr, se uita cam lung la mine, la ocne și saline.
- Ce-o vrea, neică, de la sufletul meu de copchil? zic în sinea-mi.
Oi fi dormit, te pomenești, vreo juma de oră! Sau oi fi sforăit Na, belea! Nene, și nici nu termin bine gândul cel bicisnic că…
- Țâââr… Pauză!
Îu… Și profu’, normal, iese din sală. Wtf… Eh… Am dormit o oră, bosomeg. O o-r-ă! Cam în față, e adevąrat, dar asta e.
Las’ că-i explic eu în pauză ce și cum. Ies după el… nu l-am văzut pe hol.
- Eh, s-o fi dus la cancelarie, zic.

Bre, și nu zici că se termină pauza, și… să caz pe spate!
- Vine alt profesor!
Wtf… Dormisem 2 ore.
- Și-n pauză, uăi?

Bref: până la examen mi-a trecut supărarea pe el.

* În ţara lui Pilimon, Pilimon cu pila lungă și-a pilit pila din pungă.

Comments

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

ȚÍKLA

GAUDEAMUS. 2. Intermezzo cu bască