POVESTE DE SEPTEMBRIE


Acţiunea se petrece la Cora, nowadays, era noastră, asta ca să contextualizăm, ce mă-sa mare.
În faţa mea erau doi colegi de clasă de la Tapæ sau Boszáda, nu mai reţiu exact, că tot confund scuturile și arcurile, ce e clar e că erau un el și o dânsa.
- Avem reducere 10% la cumpărături de peste 100 de lei, zice el…
- Yes, yes, yes, se bucură ea pre limba agatârșă sau gepidă, nu mai contează care.
- … la produse alimentare, fără băuturi, continuă el.

În mod normal, la veteranii cu talon de pensionar, pe baza la un card Cora, reducerea e de 5 mangoţi daily, acu era ceva "promo", bag seamă.
- Ah, bun, bine, zice ea.
Aveau o groază de marfă în cele 2 coșuri.  Se mai moșmondesc ei care și ce să bage pe tejghea, trece el în faţă, pune marfa pe tarabă…
- Piu, piu piu, făcea drăcia de citește codurile de "bare".
… ăsta avea cam la un metru de diverse chestii înșirate: mezeluri, copane, spinări (Yummie!), orez, zahăr, deh… ca baștanii. Deodată, veteranca…

- Pleașc! cu un snop de hârtie igienică & desuuri "pempărs", ca să facă peste 100 de franci.
Da-n coșul ei mai erau o grămadă de alimentare: ulei, orez, cafea, bașca alte produse lactate & carnivore.
- Na belea, zic, să te ţii circ acu'.
Termină el, luase de vreo 100 de lei și un pic…
- Piu, piu, piu, face iar agregatul de citește produsele…
… trece și ea, altă 100 și ceva.
- Baștani! zisei doar.
Yes, yes, yes, zic în sinea mea, invidios că eu nu mă încadram în baremul de +100, chit că aveam cardu' Patroanii la mine, lăudat fie el și numele Ei.

Booon… Termină ăștia, se dau mai jancoté, eu cu antenele spre ei:
- Haideţi, domnu', zice casiera, așteaptă lumea. Vă mai moșmondiţi mult?
"Moșmondi-m-aș și n-am cui,
 Codrului, săracului…"
- S-aștepte, dă-i în acronimul partidului, zic.
- În ce? întreabă casiera.
- Lăsaţi, zic. Passons!
- Pa ce!? insistă ea.

Nu am mai zis nimica, pui și marfa mea, da' cu ochii și urechile la spectacol:
- Ce reducere ai? zice cucoana.
- 5 franci, cât dreacu să am? zâmbind galben, a icter.
- Păi n-ai zis că ne dă 10 lei?
- Am zis, zice el (și aici îl voi cita pe cetăţean) la produse alimentare, fără băuturi!
 - Păi și…
- Păi scutecele se sug!? zice el.

Ofcors, a îngăimat și un "în plm", de s-a auzit doar la 10 metri înjur.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

ÁPOSZTOLORUM

Să tot fie ceva vreme, era prin '90-91 când mă invită cineva, RIP, pe la dânsa. Zice: - Ce faci dupe servici? Kant, Ulysses, Aventurile lui Cepelică, ca baștanii. - Hai pe la mine că a adus bărbată-miu o pálinkă. Aha, deci nu să filozofăm sau să punem țara la cale, ci să pupăm ceva trăscău, mă gândesc eu ușor dezamăgit. Să-i țiu de urât, cum ar veni. Soarele n-ajunsese la chindie, să fi fost vreo 10-11 dimineață ceasurile când a zis ce-a zis. Ofcors, n-am mai fost bun de nimic cu gândul la orele suplimentare. Și mă pune tata mare să mă duc. Plecăm noi împreună, ajungem, intru demn, dârz și chitit pe treabă, nu mai rețin dacă încălțat sau desculț ca săracii. Alea, alea, o gustărică, un mizilic, să se așeze bine licoarea cu pricina. Și gâl, gâl, gâl, beau vreo 2-3 oca de elixir... Tăricel!  Mai roz ceva din gustările ălea și, deodată, tam - nisam, simt cum mă ia de cap. - Ce mă-sa mare!? îmi zic, încă demn și dârz. De la 2-3 păhărele? Amușinez prin jur... gazdele erau prezente și tre
Read more

ȚÍKLA

Despre mine, despre pixuri și creioane Zice: - Du-te cu avionul că e mai sigur. - Etete fleoşc, zic, am mai fost. La greci. Mai fusesem, în 2002, tot cu trenul, când se ridicaseră vizele, puteai sta 3 luni dar, te puteau opri, pe diverse motive, să intri. Am prins şi când era cu umilinţa aia imensă, până în 2002, înainte să-şi facă pomana cu noi, cu alea 3 luni: cozi interminabile, interviu la ambasadă sau consulat, actele! şi scoteai ca milogul din traistă, paşaportu', actu' de casă, de la servici, adeverinţe de venit, tot felul de legalizate, traduse şi apostilizate, invitaţia de dincolo, asigurare medicală, bilet dus-întors, te mai freca, mai ştergea cu tine pe jos (Şi faianţa? Şi! Şi clanţa? Şi!), totul pentru amărâta aia de viză, să mergi dincolo, în Uie. Avusesem şi un rateu onorabil la ambasadă, în 2001 nu am primit viza de Grecia. Dar mai fusesem afară, prin '99, în Jărmănia, başca, aveam pe paşaport şi viza de Austria şi Elveţia. Conta? Conta un cur, erai fiul
Read more

Adevărul despre punctul D. 1, egy, one

DECÆBAL CĂTRÆ BOBOR Acțiunea se petrece în era noastră, într-o marți pe seară mai precis, ca să contextualizăm. Lady Do, asta..., Baba Dochia, conform tradiției strămoșești (sau străbăbești?), ofcors, lega de ulucile de corcoduș sau sequoia, șfara cu motocei, de crăpau barza, mânzul și viezurele jucându-se cu dânșii. Dacii și amicii lor costoboci se întâlneau, tot conform datinii, în fiecare vineri seara la vecernie cu geții, cinstindu-se cu tradiționala pálinka, asta… Πeψi, Piepsi, uăi! și, toastând cu bărdacele tăria de pufoaică, că tăiase Burebista viile, se salutau cu vorbe misterioase: - Avæ, Cezar! - Szervusz, Pișto! Mișto, nu? Burebiștii vorbeau cu bræ, costobocii, plc, cu cræ, dacii cu dræ, geții cu græ… - De aici vine strămoșescul ‘bre’! Agatârșii, pla, care erau cam în dezacord cu ăștia, ziceau ca începătorii: - Aræ. Fiind și mai cuvioși, erau ocupați mai mereu cu parangheliile cu moaștele lui alde Zamolxe, iar pe dânșii nu-i prea băga nimeni în seamă, d
Read more