AL 8-LEA PITIC. 3

DER PITIK MIT DEM GOLDEN KEUH


DAS DRITTE KAPITEL

Cioc, cioc, tschöck, csök.
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?”

- Care ești, bre?
- Sunt eu, Fane, mămucă!
- Mă, Ștefane…
- Da.
- Ești mare de acuma.
- Aserțiunea dvs este comprehensibilă.
- Iar ai venit?
- Apăi…
- Nu știi că stimata mă-ta nu șade aici?
- Ba da.
- Și ce vreai?
- Îmi caut paloșu’.
- Acilea îl pierduși?
- Nu.
- Păi și?
- Aici e mai lumină.
Csf, ncsf.

Spre ziuă se aude iar:
Knock, knock, knocking on the goddamned door…
Fir-ai al dreacu, Fanæ, cu vocativu’ tău, zice prințesa în sinea ei.
- Fănele, ești beat?
- Good morning.
Îu! Ăsta nu e Fanae, îi trecu fetei rapid prin gând. O fi alesu’, te pomenești.
Scoate cu greu capu’ printre metereze, că avea coroniță, fată de-mpărat, deh:
- Parola!
- Three goatlings…
- Așa… Ce-i cu iezii ăștia 3?
- Three goatlings…
- De ce tot repeți?
- I couldn’t find “cucuieți”.
- Treci peste. Over the hill.
- Sorry?
- Cucuieții din Deal.
- A…
- Păi vezi…
- The door to the mother open…
Aoleooo… precis e neamț, că ăștia pun verbul la sfârșit propoziției, f#tu-le muma-n cur cu topica lor, se gândi prințesa.
- Bre, ești de origine neamță?
- Ja, ja, der deutsche Sorginte…

Jajj/ iói, Iștenem, na că îl nemerii, cugetă dânsa.
- ... aber…
- Abăr, labăr…
- ... meine Frau…
- Fräulein, bre!
- Zi, zău, cu limba scoasă!
- Șá-rap, c-aude tata!
- Ich bin arian…
- Pfuaaai…
- … im modúl.
În modúl, hm… ca la algebră, uăi!? Scoate fata acuma capu’ și pe fereastră, tot cu chiu și tot cu vai…
- Zguramătii de diademă…
… se chiorăște mai bine, dar, atenție! tot princiar, la drumeț…
- Ptiu, drace!
- Ptiu, neptiu…
- Bre…
- Ighen.

- Tu nu ești ăla din Gabon?
- Come on…
- Gabon, uăi!
- Cold, cold…
- Ă?
- Rece, rece.
- M-am dumirit. Zair?
- The year!?
- Congo, vere.
- Warm, warm.
- Belize?
- Nein.
- Ă… Bulgaria?
Doar cu geografia nu prea le avea prințesa, da’ altfel…
- Botswana.
- Și ce vreai de la sufletul mieu, tu, copchile?
- Copil, copil, cu cucu’ de-un chil.
- Mno, așe.
- Vreau cumpăr la tine.
- Hai la tata.
Și se duc.
- Tată, uite, veni încă unu.
Ta-su, deh, ca orice părinte, că câr, că hâr, că mâr…
O ia împăratu’ pe fată de-o parte…
- Stânga sau dreapta?
… și îi reamintește valorile morale și preceptele strămoșești care se aplică în astfel de situații. Se întorc ei la pețitor…

- Marcă banu’!
Scoate ăla o bancnotă…
- Veniși cu cheșu’, ca săracii.
- Dați și pe caiet?
- Ai, hai...
- Hi, again.
- Auzi, Fulg de Nea…
- DNA?
- Pușchea pe limbă!
- OK, OK, push…
- Ăștea e bani?
- Yes, Prea Luminate.
- Nu ieși încă.
- Ieși or Iași? Cum îi corect?
- De ce?
- Întreb pentru un prieten, Măria Ta.
- Las-o dreacu-n pace pe Măria, acu’ ne tocmim.
- Talk. Me listen.
Se uită mai bine-mpăratu’ la banii ăia…
- Mă…
- Me?
- Tu nu cumva ești… croat?
- Crow... what?
- Da, da.
- Nău, nău.
- Păi ce bani e ăștia!?
- Dac-așa le zice pe la noi, plm…
Next…

Brrrum- vrrrum, hodoronc - hodoronc, zdronca- zdronca. Și clopoțeii țiuiau…
- Uatăfac… nu poți avea un moment de liniște, zice fata.
Se alesese prafu’ de somnul ei de fumusețe. Se uită ea pe geam și vede un cetățean coborând dintr-o birjă.
- Domnu-i acasă?
Cred că de Vodă întreabă, se gândește fata. Da’ chiar așa, nu a zis nici bună ziua, nici f#tu-te-n cur… hai să-l fierbem nițel.
- Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
He, he, cred că i-am zis-o bine.
- Dumneata spune-i c-am venit eu.
Pardon? Dumneata? Ăsta n-a auzit de Alteță sau, măcar, Excelență?
O fi din Tecuci, săracu’.
- Nu pot, domnule.
Tergiversăm, tergiversăm. Dacă nici bună ziua n-a dat…

- De ce?
De ce, de nece… Of, of, of… greu cu coaxialii ăștia.
- E încuiată odaia.
Shiiit… Trebuia să zic vastele apartamente. O să creadă că suntem săraci.
- Bate-i să deschidă.
I-auzi idee la ăsta… La ora asta, bre? Păi mă sparge tata!
- Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
La Domnia sa, la Domnia sa trebuia să zic, fuck! sau baremi la Dânsu’, bosomeg.
- Care va să zică, a plecat?
Care, necare, pe care, văcare…
- Nu, domnule, n-a plecat.
Gata, l-am zăpăcit de tot!
- Amice, eşti... idiot!
Pfuai… ‘tuzguramătii cu Tecuciu’ tău!
Next…

Cum stătea fata lui Vodă prin căsoiul ăla de săraci și se nimerise și un moment de respiro…
- Poate era harți…
- Harți la pețit, bre?
- Păi ce-are?
- Ce-are, ce n-are…
… un moment mai prelungit, trebuie precizat, își zice în sinea ei:
- Ce-ar fi să deretic oleacă?
Se mai gândi un pic…
- Chiar să iau șaorma de la gura bieților oameni?
Nooo…
Mai dă-i în mă-sa mare de săraci! Așa că renunță rapid la acest impuls politicălly incorrect.
- Șeherezado!
- …
- Surdo!
- …
- Mă, n-auzi!
- Ce mai vreai, uăi?
- Ce fac prințesele când se plictisesc?

- Un cerc?
- Întreb serios.
- Care dintre ele?
- Cum care?
- Păi alea de la voi sau astea de lângă oază?
Văleu… s-a țăcănit și asta!
- Mai mă interpelezi mult?
Ups… Ce-o fi apucat-o?
S-a ofuscat, te pomenești! se minună fata împăratului cel vestit, și mare, și puternic, etc, plî.
- Te dau afară din poveste! zice Ș. H.
Îîîu…
- OK? continuă Șehe.
- Aș ieși, da’ n-am chei!

Indicație regizorală: din off să se audă slab:
- ‘ți-ale dreacu’ de prințese, de lângă sau nelângă oază!


Țâr, țââr, țâââr.
Care ești la ora asta!?
Mno, și se trezi fata la ușă c-o babă.
- L-ați văzut cumva pe Zdreanță?
- Poftim?
- Cel cu ochii de faianță!
- Aici pețim.
- Da, da, o pății. Nu-l mai găsesc.
- Cu pețitul, bre.
- Nu e scara 2?
Der Neksst…

Ajunsă cu povestea aici, fix când să mijească zorile, Șeherezada căscă discret și băgă publicitate.

Comments

Popular posts from this blog

ȚÍKLA

ÁPOSZTOLORUM

PALAGÉNI