MY KINGDOM FOR A HORSE. 2, kettő, two


Dar din ce motiv ajunsese măreţul prinţ la pârdalnica ananghie, ca preopinentul din vecina şi prietena Anglie? Ce-l mâna pre dânsul în luptă?
- Laurii voia să-i smulgă sau ce mă-sa mare!?

Dar să nu anticipăm.
Acţiunea, happeningul cu pricina a avut loc la exact 1508 ani de la Tapæ 1 şi la doar 1494 de la remake-ul de la Tapæ 2.
Şi atunce au dzis aga Pire, Pureğe pentru cunoscători:
- Excelenţă, ce pu…şca lui Hector faci acoloşa?
- Bâjbâi, nu vezi?
- Ȋn noroi, bre?
- Caut placa!
- Ce placă, efendi?
- De windsurf…

- A horse! My kingdom…
Aşa zbiera, se tânguia vrednicul prinţ, prins bălăncind-se în meandrele concretului.
- Chingi, domne? a întrebat cuviincios ienibaharul Pureğe, un fel de paharnic.
El era, se pare, ienicer la bază, sau spahiu, doară nu akingiu, pll de akingii.
- Chingi, kingdom, tot un dreac. Da' hai, pune-te, fă-te mai repede!
- Ce, Măria Ta?
- Un kurgan, un…
- Un cur ce!?
- … un tumul, un… a completat straşnicul principe.
- 'ai!?
- Un dâmb, bre! O moviliţă!

- Ȋn ciorofleaşca asta, bre, efendi, Luminăţia Ta!?
- Păi ce-are?
- Poate plaur…
- Bre! odată s-a zborşit, s-a burzuluit temutul conducător de oşti.
- Bine, bine, efendi, purcedeţi, dară !
- Ai pus bine virgulili la vocativ?
- Pus, pus, mai dă-le-n mă-sa mare, Monseniore!
- OK, purced, da' de ce mă prinz?
- Ah… De lăteţii ăia?
- 'ai? Lăţei?
- N-am, zău. De stinghia aia de la pod, efendi!

- Ce dreacu boscorodeşti că nu pricep nimica, pre Allah!
- De şipcile alea, bre, Alteţă!
- Ah… Țiu minte cum lega mămuca, în Tirana copilăriei mele de arvanit, şfara cu motocei de uluci şi…
- Excelenţă, haide, dreacu, Doamne, iartă-mă...
- Ce, cum?
- ... să ieşim mai repede din băltoaca asta că dau ghiaurii peste noi!
- Dau un fleoşc! E zgârciţi!
- Aman, aman! Bre, te crezi la Sovata sau la Amara!?
- Apropo… Nu p'acolo e Cetatea de Floci?
- Pfuai…

- Auzi, Pureğe, da' ce înseamnă numele lu' tălică per limba păgânilor?
- Nu mai reţiu exact… Smarald, smaragd…
- Ca la stalactite şi stalagmite?
- Aoleo… Nu, ca la concav şi convex!
- Pe bune?
- Monseniore, vreai să rămâi la letopiset ca Sinanghiol…?
- Ar fi o idee.
- … sau ca Ȋnnămolitul?
- Bine, bine. Unde dreacu e El Zorab?


* Desigur, o greşeală de traducere. Ȋn original este:
- Bir at! Bir at için krallığım!

Şi, of course, my horse, regatul nu era al lui, părerea mea.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

ȚÍKLA

Despre mine, despre pixuri și creioane Zice: - Du-te cu avionul că e mai sigur. - Etete fleoşc, zic, am mai fost. La greci. Mai fusesem, în 2002, tot cu trenul, când se ridicaseră vizele, puteai sta 3 luni dar, te puteau opri, pe diverse motive, să intri. Am prins şi când era cu umilinţa aia imensă, până în 2002, înainte să-şi facă pomana cu noi, cu alea 3 luni: cozi interminabile, interviu la ambasadă sau consulat, actele! şi scoteai ca milogul din traistă, paşaportu', actu' de casă, de la servici, adeverinţe de venit, tot felul de legalizate, traduse şi apostilizate, invitaţia de dincolo, asigurare medicală, bilet dus-întors, te mai freca, mai ştergea cu tine pe jos (Şi faianţa? Şi! Şi clanţa? Şi!), totul pentru amărâta aia de viză, să mergi dincolo, în Uie. Avusesem şi un rateu onorabil la ambasadă, în 2001 nu am primit viza de Grecia. Dar mai fusesem afară, prin '99, în Jărmănia, başca, aveam pe paşaport şi viza de Austria şi Elveţia. Conta? Conta un cur, erai fiul
Read more

ÁPOSZTOLORUM

Să tot fie ceva vreme, era prin '90-91 când mă invită cineva, RIP, pe la dânsa. Zice: - Ce faci dupe servici? Kant, Ulysses, Aventurile lui Cepelică, ca baștanii. - Hai pe la mine că a adus bărbată-miu o pálinkă. Aha, deci nu să filozofăm sau să punem țara la cale, ci să pupăm ceva trăscău, mă gândesc eu ușor dezamăgit. Să-i țiu de urât, cum ar veni. Soarele n-ajunsese la chindie, să fi fost vreo 10-11 dimineață ceasurile când a zis ce-a zis. Ofcors, n-am mai fost bun de nimic cu gândul la orele suplimentare. Și mă pune tata mare să mă duc. Plecăm noi împreună, ajungem, intru demn, dârz și chitit pe treabă, nu mai rețin dacă încălțat sau desculț ca săracii. Alea, alea, o gustărică, un mizilic, să se așeze bine licoarea cu pricina. Și gâl, gâl, gâl, beau vreo 2-3 oca de elixir... Tăricel!  Mai roz ceva din gustările ălea și, deodată, tam - nisam, simt cum mă ia de cap. - Ce mă-sa mare!? îmi zic, încă demn și dârz. De la 2-3 păhărele? Amușinez prin jur... gazdele erau prezente și tre
Read more

PALAGÉNI

Aventuri din epoca de Piatra “Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc… la Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul… ” De un’ să știi, nene, cum e cu alții? De-abia ne dumirim cum e cu noi, zic. Iar dacă e vorba de apă… C ălmățuiu’ îmi vine în minte! Un râuleț prăpădit din Teleormanul copilăriei, unde ne scăldam vara. Pe vremurile alea, când d’abia dăduse colțu’ jigodia de Gheorghiu Dej, la țară viața era grea rău, bre.  Le luaseră bucata de pământ, vitele din obor, vai de capul lor…  Pe post de cai și vaci, duși cu japca la colectiv, la C.A.P., dar mutați în alte sate că se duceau copiii să-i hrănească prin gard, rămăseseră cu măgarul și cu capra! Bașca ceva orătănii prin ogradă. Da’ ce știam noi copiii… Cât era ziulica de mare, ne jucam pe ulița cu țărână de două palme, cădeai ca în puf în praful ăla gros, nu tu cioburi, nu tu sârme, să-ți belești picérili goale, da’, picére, așa se zice la picioare, mai te zdreleai de vreo piatră, te mai înțepai în vre
Read more