ȘEDINȚĂ DE PARTID ÎNTR-O ZI DE LUNI*

Ședință de importanță cardinală, după cum se va vedea.

Locația precisă:
- La mama dreacu-n praznic!
Hăăăt, departe, unde au-nțărcat Nanuk și Fram focile și otăriile.
Era prezentă "toată floarea cea vestită a întregului" Nord. Erau și eschimoșii, și innuiții, și laponii, nelipsții agatârși în căutare de un chilipir, aia cu mopu', profu' de geografie, ofcors că și niște sârmofoni...
- Nu nimeriseră Brașovu', Măria Ta!
... comisul Crivăț, vistiernicul Viscol, nelipsitul paharnic Ulea, bașca ceva secui amețiți pe motiv de serpentine. De alambic. Estimp, adevărații oameni de zăpadă își râdeau în mătură, în morcov, care cum, că barbă n-aveau.

Începe ședința.
- Tovarăși, e groasă-mplm! zice tovarășul prim secretar "de la poluri".
Gerilă? Vifor? La letopiseț numele lui e trecut sub tācere.
- Cum, ce? Calota? au întrebat dezghețatele gepide, cele mereu en vogue în materie de înfofolire.
- Etete fleoșc, Marițo! a răspuns principial șeful prezidiului. Calota, auzi la ele...
- Atuncea ce? Dară nu aizbergu? He, he, he... s-a hlizit, dând glas întregii adunări, un zgribulit de om de la munte care, după cum se știe, cum te prinde...
- Cum te prinde frigul, bre! Doar nu la horă.

Beac tu eacșăn.
- Aoaleo, 'tu-le muma-n c*r... a zis încetișor tov prim.
- Tous les moments courent? a încercat să se dumirească partinic un nordogot.
- Bre, creștinilor, mă lăsați să zic 'au ba?
- Da, nu, yes, no, ighen, nem, care cum știa să spuie.

- Bă, voi n-auzirăți că e groasă? a insistat tovarășul de la prezidiu.
Auziseră, oho... da' fiecare se gândea la a lui sau ale lui, în special ăia mai avuți, cu toții încercau să cuantifice acel "groasă".
- Oare era implicat și un "fi"!?
Dar sā revenim la tema principală, la ședința cu pricina cu eschimoșii.
- Tovarăși, ne-am pierdut elanul!

P. S. Cică, ar fi participat acolo chiar și o capuchehaie! Sau un? Anyway...
- Ce plm căuta capuchehaia aia acolo!?

*Asta cu "Ziua de luni = Polară" este o definiție a unui mare rebusist, Mihai Frunză.