DUPĂ DUNE SUNTEM NOI CARE TE FACEM PE TINE

PLM T & Radio PLM prezintă o dramatică întâmplare din timpuri de demult & imemoriale, de pe vremea când încă se cositorea purecele cu 7 ocale de beriliu iar mulţimile, gloatele, liotele mai mari de 3 inși erau încă legale:

Merg c-o nepoată la mare, acu fo dooșcinci dă ani. Asta mică, zgâtia, pe lângă cei vreo 7 ani din dotare, avea dumneai și o sensibilitate la orele astrale, la ORL ca cum ar veni, la gâlci, la beregată mai exact, că mereu răcea, o durea gâtu', tușea sănătos, măgărește, nu ca acuma, de când suntem parte-n parte din UE și NATO
Mă-sa (pupa-o-aș!) m-a pricopsit irefutabil c-o pungă cu niște medicamente. Ce zic ieu o traistă...
- Un geamantan de nasturi!
Ar fi fost bun un troller, da' nu se inventase, bosomeg.
- Astea dimineața, alelalte la prânz, apoi seara celelalte...
Noroc că-s doar 3 pronume demonstrative, plm... Am respectat întocmai și cu pioșenie indicațiile cu medicamentele, mai precis... doar prima dată! Bre, mai apucam noi să ne scăldăm, să ne bronzăm și să ne clătim dioptriile la balcoane...
- Ăhă... poimarți!

- Și fărå inghețată! a punctat decisiv alde mă-sa.
- Neam?
- Nțâ.
Băi să-m bag cornetu' undeva... Cred că uitase că eu am mâncat 3 profiteroale odată. O dată = 3, unu dupe altul.
Ofcors că ca și procedură trebuia #respektată, ce dreacu... Mergeam la chioșc mai departe, în următoarea stațiune, ieșeam în drum la ocazie...
- Pân' la Tuzla, vă rog!
- Doar pân la Lazu, boss!
... luam, ofcors, o icecream babană și o haleam până må-ntorceam cu ceva senviș, hamburgher sau ce c*cat mai vindeau ăia pe plajă.

Buuun. Plecăm la plajă. Așchimodia, desigur, cu sutien, móa, ca #baștani, topless.
Ajungem, ne instalăm calabalâcul, mă fac că cat pe plajă...
- Nole, ce cați? ea.
Primul "Nole" eu am fost, nu ăsta d'acu, sârbele. Apoi am fost promovat de fra-su mai mic la rangul de "Úci", "Woochie" ca cum ar veni.
- Mă fac că cat un erg!
- Un ce?
- O dună, bre!
"Oh, Duna, az a szép", a-nceput asta mika să falszeze pre kürtöș.

Problema pe care o aveam de rezolvat era "simple ca bonjour":
- Unde poți parca copilul pe plajă? Lângă oază!?
Nu mai zic că cu noi, hop! două gagici de la giob, ca-n Miorița:
Una-i moldoveancă,
Alta-i ardeleancã...
Ambele nește sărace lipite, nici bani de sutien n-avuseseră.
- 'tu-vă muma-cur de amărăștence cu toplessu' vostru!
Să adaste bietu' muntean pitit în nisip, ca struțu... chinu' dreacu... Exact ca-n bancu' cu hărnicica:
- În stânga țâțe, în dreapta țâțe, în față nepoata cu lanțu'...

Așa, domne, că tot voiam să zic. Mai șezusem eu cu ea sau cu alți copii, da' doar câteva ore, part-time, dar acuma eram, în premieră absolută, stăpân, gestionar pe destinele și idealurile noastre: plajă, baie (ea), bere, gagice (eu)...
Ea era cuminte de felul, da' mai știi... copil, deh! Bașca "scoal', spal'te, umflă gușa cu ceva...
- Mănâncă, fa, tot că te trimeț acas' la mă-ta mare!
Mânca.
... umflă colacu', dezumflă colacu', ăhă...
Umflam.

M-am gândit eu s-o leg cumva de glie, ca pe iobagi, da'...
- Unde plm să faci împământare pe plajă!?
Hm, înnisipare... Yes! Asta da idee! Zic:
-Te leg cu lanțu' de nisip dacă nu ești cuminte!
Bine, să nu exagerăm:
- Mai mult aș fi priponit-o nițel.
Chestia e că chiar i-am zis asta cu nisipu', dar așa, mai din poignée, preventiv.

Mi-a povestit ceva mai târziu ce coșmaruri a avut, închipuindu-și cam ce și cum.